Iarna

Autor:Vintila Russu-Sirianu


Adăugat de: ionel

joi, 22 ianuarie 2015

Isi scutura ganduri carunte de nea
Chenar din fruntea lui alba
Si hornul imi tipa ca iarna e rea

Privesc palpaitul de jar
In vatra batrana
Si gandu-mi se face mai rar
Si capul imi cade pe mana

Ascult cum bazaie focul
Si genele-mi lenes se lasa
Uitata mi-e clipa si locul
Atunci dintr-o cuta de suflet incet se desprinde o zi de demult
O vad si-o ascult

Un sipot sopteste un sopot,
Zefirul saruta pe-o creanga
Obrajii lui mai
Si frunze fosnesc mai departe
Sarutul.
In deal o talanga
Vorbeste cu-n nai

Se-ngana al morii susur
Cu-al apelor moale murmur
Si-n luminis printre flori
Trecut-a prelung un fior de culori
Un trosnet de craca, un geamat de use
Un suier de crivat in vatra
Ce-arunca-n obrazu-mi cenuse,
Un cane-nghetat care latra

Si pleoapa-mi incet se deschide
Iar cuta din suflet cu ziua de vara
Se-nchide


vezi mai multe poezii de: ionel


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.