Iadul, dacǎ e sǎ fie

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

miercuri, 02 septembrie 2015

Hâtru, mǎ priveşte moşul cu trei dinţi rǎmaşi în gurǎ,
Încercând sǎ-mi dea curajul sǎ beau ceaiuri pe cǎldurǎ,
Cǎ altfel, fǎrǎ de veste, voi simţi deshidratarea
Precum simte marinarul cǎ îl pǎrǎseşte marea

Rǎstignite pe câmpie, morile de vânt transpirǎ,
Doar un greier singuratic cântǎ din mǎiastra-i lirǎ.
Douǎ berze supǎrate cǎ n-au unde face haltǎ,
Puilor nu le dau lecţii cum se zboarǎ peste-o baltǎ.

Iadul, dacǎ e sǎ fie, te anunţǎ cǎ existǎ,
Încercând sǎ îţi explice, dar nu pare cǎ insistǎ,
Cǎ neantul existenţei poate şi el sǎ decadǎ
Când condiţia umanǎ se scufundǎ-n loc sǎ vadǎ.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

blacks
Observaţia este corectǎ. Îţi mulţumesc!
samoila
samoila (autor)
joi, 03 septembrie 2015



imi place, dar se impune o modificare: puilor nu le dau lectii
blacks
miercuri, 02 septembrie 2015



Îmi place mult ideea poemului tău.
viorica
miercuri, 02 septembrie 2015