Hotărârea

Autor:danab


Adăugat de: danab

vineri, 29 aprilie 2016

În ziu-aceea grea de judecare
Natura parcă se dezlănţuia...
Că n-a fost hotărâre aşa de mare
Ca hotărârea pentru moartea Sa,

A lui Isus, El Mielul fără pată...
Când a venit l-ai Săi, dar neprimind
Iubirea Lui, dragostea cea curată
L-au condamnat! Pe cruce răstignit..

Bătrânii, cărturarii, tot soborul
S-au adunat în faţa lui Pilat,
Ca să acuze toţi Invăţătorul
Cel care răni.. mereu a vindecat!

Preoţii ce erau cei mai de seamă
Cu funii L-au legat pe Blând Isus
Şi neavând de Dumnezeu vreo teamă
Naintea lui Pilat cu toţi L-au dus!

Iar el, L-a întrebat: - "Eşti Împăratul
Iudeilor aşa precum ai spus?"
- "Da sunt! Şi vei vedea curând, din 'Naltul
Împărăţiei Slavei, pe Isus,

Ce va veni pe nori de măreţie...
Aşa cum tuturor, mereu le-am spus,
Căci Eu dau Mântuirea-n veşnicie
Şi sunt Iubirea ce nu are-apus!”

Dar preoţii, lăsându-şi a lor denii
L-au acuzat de multe şi au strigat:
- "Să moară..!", arătându-şi spre El, pumnii
Plini de furie: - "Fie condamnat...!"

Ce forfotă.. şi ce priviri haine...
Scrâşnind din dinţi cu toţi spre Dumnezeu!
- "Ah, Tatăl meu.. al Slavilor divine
O, iată! Ce fac ei cu fiul Tău!"

Când soarele se ascundea-ntre dealuri
Parcă luându-şi rămas bun.. şi-atât,
O barcă se zbătea prin grele valuri
Cum sufletul I se zbătea, tăcut...

- "Priveşte.. toţi aceştia se ridică!"
Îi spune cu asprime, iar Pilat:
- "Iar hotărârea e definitivă
Nu spui nimic? Ei toţi te-au judecat..."

Isus, privind cu-adâncă duioşie
Tăcând..! Nimic.. nimic nu a mai spus...
Ştia că pentru ei, cu bucurie,
Pe-o cruce-Si va da viaţa, blând.. supus!.

Şi hotărâre-a fost pecetluită
De-a da la moarte pe Mântuitor..
Pe cer, zbură o pasăre rănită
Privind cum moare-al lumii, Salvator!

O cărturari! Preoţi ai vremii noastre
Ce puneţi la-ndoial-a Lui Cuvânt:
Cum veţi privi spre zările albastre
Când va veni în Slavă, Domnul Sfânt?

Cum veţi privi pe Cel ce va dat viaţa
Şi-n suflet v-a pus dor de veşnicii?
Când voi Ii întristaţi şi astăzi, Faţa
Dându-i la moarte pe ai Săi copii?

Şi azi, Pilat încă se mai ridică
Să-şi spele mâinile în apa lui
Spunând că el nu are nici o frică
Şi nici vină, de moartea Domnului!

Şi azi sunt cruci cu trupuri sângerânde
Martiri ce mor de dragul lui Isus!
Noroadele, mulţimile flămânde
Mai dau şi azi la moarte.. nu-i de-ajuns,

Cât a-nghiţit pământu-nsângerarea
Şi focul... cât de mulţi nu i-a ars, el...
Dar sus în cer, ei vor primi Salvarea
Şi moştenirea cu Emanuel!

O! Sfinţi Copii ai Slavei viitoare...
Întreg pământul de s-ar răscula.
Şi preoţi şi Pilati.. în număr mare
Să ceară viaţa voastră-n Golgota,

Să nu vă temeţi! Ci cu-ncredinţare
Şi cu iubire, tot de veţi răbda,
Să ştiţi că Slava Voastră va fi mare
O, preaiubiţi copii din Golgota...

Chiar de primiţi şi cuiele şi spinii,
Şi tot amarul ce-a fost mai presus
De lume, şi de gurile haine...
Dar voi veţi fi în Slava lui Isus!


vezi mai multe poezii de: danab


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.