Un prieten rar odată avui... - Hafez

Un prieten rar odată avui, ce-mpărtășea
toate-ale mele chinuri. Când inima-mi gemea

în mijlocul furtunii, în valuri prăbușit,
el singur știa drumul spre țărmul liniștit.

Pe căile Iubirii, când însă-am rătăcit ,
pierdut pe-al meu prieten și nu l-am mai găsit.

Subtil am fost odată și înțelept, dar iată,
sărac acum ajuns-am cu mintea-ntunecată.

Când versurile mele le inspira Iubirea,
oricare om pe cale le închină uimirea.

O, minții mele nimeni să n-aducă urale,
căci azi toți suntem martori ai nebuniei sale.

Divanul

traducerea George Popa

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Hafez








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.