De rouă, ca o cupă, laleaua este plină - Hafez

De rouă, ca o cupă, laleaua este plină.
Dă-mi vin ! Mi-e dor, o, Saki, de rouă asta fină.

De ce atâta vreme nesigure cuvinte ?
Cât timp o să mai țină sminteala care minte ?

Ci tu disprețuiește și fasturi și orgolii,
căci timpul schimbă mantii regale în lințolii,

și a făcut să cadă și sceptre și coroane.
Tu să alegi ce-i veșnic din lucrurile vane :

flori, cântece, miresme. Deschide-a' tale ploape
și-n jurul tău privește ! Eternul somn e-aproape.

Tu, ramură-nflorită a dulcei primăveri,
gingașă să te legeni în caldele-adieri !

Ferească-te ursita de vântul crudei ierni !

Să nu-ndrăgești nimica din tot ce-i efemer.
Vei plânge de vei cere la lume mângâieri :

în mii de șiretlicuri vrea să te țină-nchis.
-Ambrozie, mâini poate vei soarbe-n paradis

și o să stai alături de zânele cerești.
Dar pân' atunci bea cupa, cât timp un om tu ești !

Divanul

traducerea George Popa

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Hafez








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.