Cupa plină-n zori de zi - Hafez

Părul răvășit, încinsă,
buze zâmbitoare, bête,
rochia dezgolindu-i sânii
biciuiți, în mers, de plete,
ochii (doi bețivi urlând)
năvălind la miezul nopții
și la căpătâi șezând,
gura-aproape de ureche:
”O, iubirea mea străveche,
cum, ți-i somn? Dă-mi cupe goale!
Dragului ce-i dai să beie
cupa plină-n zori de zi,
un păgân e în iubire,
dacă-n el nu s-o trezi
un închinător al cupei!”
Tu, habotnic în odăjdii,
piei din ochi! Să nu-i învinui
pe acei ce de pe drojdii
vinu-l trag, căci în afară
de-acest dar n-am mai primit
nice unul, de când zorii-n
ziua-ntâi au răsărit!
Râsul cupei, cârlionții
părului și ochii gemeni
rupt-au sfintele canoane
și pe-al lui Havez, de-asemeni.

Traducere George Dan

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Hafez








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.