Crezul - Gunter Grass

Camera mea e ferită de vânt,
cucernică, o ţigară,
atât de mistică, că nimeni nu cutează
să scumpească vreo chirie
sau să întrebe de nevastă-mea.
Când a murit ieri musca
am priceput fără calendar,
octombrie, un profesor de dans se înclină,
vrea să-mi vîndă poze mici, interzise.
Vizitele le primesc în faţa uşii,
poşta e lipită de geamuri,
afară, ploaia citeşte şi ea.
Înăuntru, camera mea e ferită de vânt,
nici o ceartă pe tapet,
săruturi şi ceasuri înghiţite,
niciodată împiedicări, lovituri la genunchi,
fiindcă totul cedează,
cucernică, o ţigară,
vertical păianjenul fir cu plumb
intră în orice adâncitură –
nu vom eşua niciodată.


vezi mai multe poezii de: Gunter Grass








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.