Magie de toamnă - Gunnar Ekelof

Fii calm şi taci şi aşteaptă,
aşteaptă fiara sălbatică, rece, augurul ce trebuie să-ţi arate
miracolul, aşteaptă mântuirea ce vine
când nu mai e vreun izbăvitor.
Toate stelele stinse
trec – ostroave de foc.
În ceasul aurorii ori la crepuscul
aceeaşi lumină va fi, nici de zi, nici de noapte.
Când soarele va intra în pământ şi luna în piatră
se va-ntâmpla: toate stelele stinse,
pe corăbii carbonizate...
Atunci porţile în culoare de sânge vor fi în veci deschise altor zări,
atunci porţile pale, orfane de sânge, vor fi închise de-a pururi.
Pământul se va umple de paşi nevăzuţi şi văzduhul de sunete nemaiauzite,
oraşele se vor prăbuşi precis ca nişte bătăi de clopot
şi timpanele se vor sparge ca la cufundarea sub apă adâncă,
şi blândeţea imensă a timpului se va perpetua
în fundul privirilor moarte, în lumini toropite,
prin miracolul care ne-atinge cu o aripă casa.
Fii calm şi taci, şi aşteaptă
nensufleţit până ce se trezeşte-aurora,
nensufleţit până ce se sfârşeşte crepusculul.

Traducere de Veronica Porumbacu


vezi mai multe poezii de: Gunnar Ekelof








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.