GHIOCELUL

Autor:Petru Plătică


Adăugat de: Petru

duminică, 14 februarie 2016

GHIOCELUL


E zi de primăvară,
Zăpada s-a topit,
Dar nu-i frumos afară,
E timp posomorât.

Un ghiocel răsare
Și tremură de frică,
Că-i mic, iar sfântul soare,
Pe cer nu se ridică.

-Nu vreau să mor acuma,
Abia am răsărit.
E rece. A fost brumă.
De ce eu m-am grăbit.

Apari, o dulce soare,
Nu mă lăsa să mor,
Caci sunt o biată floare
Și tare te ador.

Și soarele se-nalță
Cu raze aurii,
Îl mângâie pe față:
-Alină-te. Tu vei trăi.

Pământul se-ncălzește
Și păsările cânt,
Iar ghiocelul crește:
-O soare, tu iești Sfânt!


vezi mai multe poezii de: Petru


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Primăvara
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dăruiesc acest Ghiocel tuturor îndrăgostiților!
Petru (autor)
duminică, 14 februarie 2016