Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - George Topîrceanu

...Mai sus, la poalele pădurii,
Se-mbină umbrele-n coroană
Şi ca-n poveste se deschide
În faţa noastră o poaină:

Mesteceni albi, cu ramuri goale,
Pe margini codrul adormit
Şi-n raza lunii, risipite,
Căpiţe mici de fân cosit...

Aici nu-i nimeni să ne vadă
În pacea nopţii-ncremenite,
O, farmec negrăit de dulce
Al sărutărilor oprite!...

Dar un fior prin noapte trece.
Şoptesc copacii îngroziţi.
Un tainic murmur, — ca o apă, —
Coboară-n codrii adormiţi.

Vin freamăte nelămurite,
Prevestitoare de furtună,
Şi nouri vineţi, colo-n zare,
Deasupra munţilor s-adună...

Acum pe bolta răzvrătită
Aleargă cum îi poartă vântul.
În valuri negre luna moare
Şi umbra-ntunecă pământul.

O, doamne! Ploaia-n noaptea asta
Ne strică fără milă rostul.
Dar colo jos, într-o căpiţă
De fân, găsi-vom adăpostul...

Stăm bine-aşa, sub bolta moale,
Cu frunţile alăturate
Ca doi copii cuminţi. — Ne-mbată
Mirosul florilor uscate.

De peste deal abia s-aude
Un ropot repede-n păduri,
E ploaia... Pân’ la noi deodată
Ajung răzleţe picături,

Şi tot mai dese cad. Un fulger
Tăria norilor despică
Vuinid departe-n munţi. Iubita
S-a strâns la pieptul meu cu frică.

Simţeam atunci viaţa caldă
Cum tremură ca o văpaie
De foc nestins, în trupul tânăr,
Sub haina umedă de ploaie...

Cum norii-ntunecau seninul
Nemărginirilor albastre,
O noapte dulce-nvăluise
Lumina gândurilor noastre.

Dar n-a fost patimă nebună
Cu gânduri risipite-n şoapte, —
A fost un vis frumos... Şi ploaia
Curgea cu ropot lung, în noapte.

.......................
.......................

La răsărit încet s-aprinde
Văpaie rece de rubin
Când printre norii rupţi s-arată
Ferestre mari de cer senin.

Adăugat de: mustang

vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.