Fantezie de toamna - George Topîrceanu

Acesta-i un cantec pe care de mult
Am vrut sa vi-l cant dumneavostra.
Natura-l repeta cu aspru tumult.
Acesta-i un cantec pe care-l ascult
Cu nasul lipit de fereastra.
Ca vechiul ceasornic cu muzica, port
Cantare latenta in mine.
Se pune-n miscare un tainic resort
Si-mi canta romanta trecutului mort
In freamate lungi de suspine.
Cu crengile ude si fara vesmant
Salcamii la poarta se-ndoaie.
Pe strada se plimba iernaticul vant
Si fluiera-n tactul aceluiasi cant
Si plange cu lacrimi de ploaie.
In casa tac toate. Un singur covor
Ataca, pe nas, uvertura.
Si cartile toate-l urmeaza in cor,
Incepe sa cante intregul decor,
Ceasornicul bate masura.
Si-acuma-i un cantec adanc, ne-ntrerupt:
Dulapul cu-o aripa franta,
Si patul, si soba, si scaunul rupt,
Si vechile cadre cu flori dedesubt
Se uita la mine si canta.

Ca undele marii izbite de dig
Peretii-mprejur fredoneaza…
Si numai o musca surprinsa de frig
Pe masa, alaturi de-un rest de covrig,
Cu labele-n sus, hiberneaza.

Adăugat de: mustang

vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.