Ex ossibus ultor! - George Coşbuc

A fost un tânăr împărat -
De la mișei a smuls averea
Și-a smuls de la tirani puterea
Și mulți nebuni a spânzurat.
Dar patru inși vorbind în șoapte
L-au dus în giulgiuri învălit
Și-n codrul cel mai tăinuit
L-au îngropat târziu în noapte.

Cei tari zic : "A fost mișel!
Ne-a prigonit prea multă vreme."
Iar popii fulgerau blăsteme
În cei ce mai vorbeau de el.
Nici voie să-și cernească portul,
Nici drept să-l plângă n-au avut,
Și niciodată n-au știut
În ce pământ le doarme mortul.

Și nu vor ști! Căci groapa lui
În blăstămat pământ s-ascunde.
Nici soare-acolo nu pătrunde,
Nici plângerile nimănui,
Jurat-a iadul să-ngrădească
Cu nopți de veci acest mormânt,
Iar brazii tac, că niciun vânt
Nu-i clatină, ca să vorbească.

Dar noaptea-n zare, uneori,
Când e furtună-n depărtare,
La margini de-orizont răsare
Un fulger alb, târziu spre zori,
Și-ntruna spre pădure-arată
Și scapără spre ea mereu;
E, parc-arată Dumnezeu
Spre groapa cea de veci uitată.

Iar într-o noapte va lovi!
Și spintecată de lumină,
Fugi-va noaptea cea haină,
Și brazii-n flăcări vor vorbi :
Și-atunci, cu fulgerul tovarăș,
Ieși-va mortul împărat,
Și-n iadul lor, de-unde-au plecat,
S-or prăbuși tiranii iarăș.

Adăugat de: nowadays

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.