Anacreontica - George Coşbuc

I
Ca Gyges, sardicul despot,
Eu nu-s setos dupa renume,
Nimic nu-nvidiez pe lume
Si-a fi gelos defel nu pot.
A mele griji si tainuiri
Sunt toate numai sa port salbe
Si sa-mi dedic pletelor albe
Ghirlandele de trandafiri.
De alte griji alti oameni stiu ;
Eu numai pentru azi port grija,
Caci timpul e cu brat de spija
Si maine pot sa nu mai fiu !
II
Tu lauzi in cantari marirea
Tebanilor, el canta firea
Si tot ce Thales cunostea :
Eu cant insa robia mea.
Nu flote m-au invins pe mine,
Nu regi cu tolbe largi si pline,
Altfel de trupe m-au robit :
Doi ochi de foc si-un glas iubit.
III
UNEI COPILE
De ce fugi, copilo, de mine ?

Obrajii tai, rumeni ca tine,
Aprinsi par de rumeni si plini,
Ca rozele vara-n gradini.

De ce fugi ? Am crete pe frunte,
Am plete rari si carunte ?
Ca par ul tau alb de ninsori,
Nu-i alb nici un crin intre flori.
Sunt crin eu, tu roza de vara
Si flori cand asezi tu-n pahara,
Ce flori au un farmec mai plin
Ca roza lipita de crin ?
IV
Am scris vecinei mele
Sa stie ca mi-e draga,
I-am scris o fata-ntreaga,
Dar n-asteptam raspunsul
Ce buna-i dansa totusi !
Pe cand rasareau stele,
Frumoasa mea vecina
Citind ce-am scris, p-ascunsul
A ras de mila plina
Ce buna-i dansa totusi !
Si ca sa nu cred doara
Ca nu-i sunt drag, sta gata
Raspuns sa-mi deie fata,
Dar cum ? Ea nu sti scrie
Ce buna-i dansa totusi !
Vazandu-ma-n uscioara,
Ea insasi deci se fura
De-acasa, ca sa vie
Raspuns sa-mi dea din gura
Prea buna-i dansa totusi !
V
Aperi tu cu mana tare
Pe pilotul dus pe mare,
Venus tu !
Dar pe-acela ce-ti serveste,
Pe-un poet care iubeste,
Pe el nu !
Las pilotul ! Caci din apa
Undele cu timp il scapa,
De-i barbat.
Venus ! Apara-ti poetul,
Caci de-l lasi se-neaca bietul
Pe uscat !
VI
Cati picuri de roua pe frunze sclipesc,
Atatea pahare de vin sa golesc !
Si canturi atatea sa cant eu cu drag,
Cati muguri in vara pe codru de fag.
Si cate stelute pe cerul azur,
Atatea saruturi de fete sa fur.
Si cati sunt aceia pe care-i iubesc,
Eu numai atatea clipeli sa traiesc !
VII
MI-A ZIS MAMA
Mi-a zis mama, draga fata,
Ca-i pacat a saruta
Nu te mai sarut ! Cu tine
Prea sunt pacatos asa !
A, dar mama mea pe mine
Cat de mult m-a sarutat,
Si-a facut pacat ? Hai, fato,
Te sarut, ca nu-i pacat !
VIII
SOMNOROASE PASARELE
Somnorosii de cu sara
Prin culcusuri se aduna,
Se ascund in vro camara
Noapte buna !
Prostii pot sa beie apa,
Cei beti mearga sa se culce
Carcimarita-i ca un inger,
Vinul dulce !
Ce draci ! A secat izvorul
Vinului ? Carcimarul tace
De te da pe usa-afara,
Iesi in pace !
Intr-a noptii feerie
Numai gura noastra suna
Deja-i ziua, cand ne zicem :
Noapte buna !

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc