Sebastian în vis (fragment) - Georg Trakl

Sub luna albă mama își purta copilul  
În umbra nucului, a bătrînului soc,  
Beat de sucul de mac, de tînguirea sturzului;  
Și-n tăcere, cu milă  
O față bărboasă ușor peste ei se-apleacă
În întunecimea ferestrei; și vechile lucruri
 Ale strămoșilor  
Zăceau în ruină; iubire, visare de toamnă.
Sumbră, deci, ziua anului; tristă copilărie,  
Cînd băiatul încet cobora spre ape răcoroase și pești argintii, Odihnă și chip;  
Cînd dîrz el se repezi înaintea turbaților cai,  
În noaptea sură deasupra lui steaua-i se-aprinse;
Sau cînd, prins de mîna-nghețată a mamei,  
Seara, mergea prin întomnatul cimitir Sfîntul Petru,  
În bezna odăii zăcea liniștit un cadavru suav  
Ce-și deschidea asupra lui pleoapele reci.
El însă era doar o pasăre mică prin crengile goale,
Lung clopot în seara de noiembrie,  
Liniștea tatălui, cînd el în somn cobora crepusculara scară-n spirală.


vezi mai multe poezii de: Georg Trakl








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.