Gând tăcut

Autor:AlbAtros


Adăugat de: AlbAtros

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Când cerul
se umple cu șoapte
vino-ncet și mă atinge
cu-o mângâiere
fără să-ți simt adierea...
 
Când cerul
se umple cu stele
vino-ncet precum misterul
ce așterne perdele de clipe
pe care să le deslușesc.
 
Când luna
prin lumina ei
ne ademenește la visare
vino-ncet și ia-mi sufletul
cu tine
îngere Dumnezeiesc...
 
Când ziua
și noaptea se-mbină
vino-ncet și fură-mi visul
să scap de el
să pot dormi în tăcere.
 
Eu te chem??
Sau tu ai venit să-mi furi
visul de ieri
sau cel de azi??
 
Nici nu mai știu exact
știu doar că te simt
în jurul meu
fluturând iubirea...


vezi mai multe poezii de: AlbAtros


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Atât de tainic și frumos. Din suflet.
Petru
duminică, 20 decembrie 2015



Vă mulțumesc!:)
O după-amiază frumoasă!
AlbAtros (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015



mi-a placut plimbarea prin versul tau :)
ali
duminică, 22 noiembrie 2015



citit cu deosebită plăcere
eugen
duminică, 22 noiembrie 2015



Mulțumesc pentru încurajare!:)
O zi frumoasă!
AlbAtros (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015



Scrisa cu condeiul inimii!
Mari
sâmbătă, 21 noiembrie 2015



Frunoasa structura poeziei tale la fel si textul!

Felicitari
ioana
sâmbătă, 21 noiembrie 2015