Fructul oprit

Autor:Liliana Trif & Ioan Grigoraș


Adăugat de: Liliana Trif

duminică, 07 iunie 2015

- Sămânţa ta în trupul meu fragil
A încolţit ca o promisiune
Că s-a întors iubirea din exil
Să-mi dăruiască încă o minune.

Un sferic fruct, albastru şi celest
Ce-mi rotunjeşte pântecul a soare
Îl simt crescând în mine ca un rest
De fericire. Viaţa mi-e datoare

Cu o dovadă că un strop de cer
O să ramână-n urmă noastră... Fie,
Dar de e fată, doar atât îţi cer,
S-o botezăm numind-o Poezie.

- Vreau fructul nostru chiar dacă-i oprit,
În pântecu-ţi fragil să-l simt lumină,
Iubirea noastră să devină mit,
Sămânţa mea să prindă rădăcină

În carnea ta şi-n sânge să mă ai
De-a pururi ca pe-o dulce nebunie,
C-ai fost a mea în nopţile lui mai
Şi fiica noastră-i ca o poezie

Cu părul abanos şi ochi căprui,
Alint de primăvară şi iubire,
Îţi jur, iubito, nu-i e dat oricui
Să guste-n viaţă-atâta fericire.


vezi mai multe poezii de: Liliana Trif


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ioan : Tu vezi, iubire, se contractă timpul
Dar am rămas acolo pe peron
Îmbrăţişaţi la fel ca-n anotimpul
Primei iubiri. Al rochiei cordon

Mă ţine-n visu-acesta prizonieră
La fel de delicat ca braţul tau
Acest spectacol e o premieră…
Ai vreun regret? Îmi spui că-ţi pare rău?

Adu-mi un argument care susţine
Sincopa dintre straniu şi firesc
Şi-atunci când nu-ţi mai aminteşti de mine,
Învaţă-mă să supravieţuiesc!
Liliana Trif (autor)
sâmbătă, 18 iulie 2015



Cu sufletul intreg iti multumesc, Mirimirela! :)
Liliana Trif (autor)
sâmbătă, 18 iulie 2015



Multumiri de suflet pentru semnul de popas si apreciere, Aurel!
Liliana Trif (autor)
sâmbătă, 18 iulie 2015



Liliana... Știi, uneori mă poartă gândul
Prin burgul tău, pe unde am mai fost
De-atâtea ori că știu și pe de rost
Aleile din parc, cu rândul

Le traversez ușor, ca vântul,
Și mă gândesc cât era de frumos
Când mă jucam cu părul abanos
Și-ți descheiam încet veșmântul.

Îți simt și-acum în nări parfumul,
În palmă cum tresare sânul mic,
Aroma lui plăcută de fistic
De-mi amintește către tine drumul.
nutzu
luni, 08 iunie 2015



Câtă POEZIE între voi, în voi ! Fiți binecuvântați !
mirimirela
duminică, 07 iunie 2015



Imi place.Felicitari.
ALapis
duminică, 07 iunie 2015