Frumoasa din străini - Friedrich von Schiller

Venea în prag de primavara
La bieti pastori, cu bune vesti,
Cînd vesel ciocîrlia zboara,
O fata mîndra din povesti.

De unde vine mîndra fata.
Meleagul nimeni nu-i stia;
Si urma-i se pierdea de-ndata
Ce bun-ramas venea sa-si ia.

Simteau o calda bucurie
În preajma lor cînd o stiau
Dar de nespusa-i maretie
Ei, stingheriti, se-ndepartau.

Ducea cu ea si rod si floare -
Pe alt tarîm au rasarit,
Sub alte mîngîieri de soare,
Într-alt tinut, mai fericit.

Cu flori si roade dulci în poala,
Îi daruia pe toti cu drag;
Nu ramînea cu mîna goala
Nici un copil, nici un mosneag.

Era bine- venit oricine -
Dar da îndragostitilor
Tot ce avea mai bun cu sine:
Cea mai frumoasa dintre flori.


vezi mai multe poezii de: Friedrich von Schiller








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.