Cuvintele Credinţei - Friedrich von Schiller

Eu ştiu trei cuvinte — şi rostul li-i sfânt
Trec ele din gură în gură,
Nici răul, nici jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu le fură;
Şi cel ce în ele mai mult n-a crezut,
Credinţa şi cinstea de mult şi-a vândut.
Voinţa ni-i slobodă, — aşa ne-a zidit
Cel sfânt, — şi în neagra robie,
Şi cel ce dreptatea pe lumea-a iubit
Aceasta prea bine o ştie.
De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat
Şi sufletul tău îl păstrează curat.
Dreptatea pe lume nu-i sunet deşert,
Îşi are ea rost în viaţă:
Cei drepţi şi-n robie norocul nu-şi pierd,
Viaţa aşa ne învaţă.
Acest adevăr pentru noi îi ascuns,
Dar pruncii cei mici mai demult l-au pătruns.
Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voinţă
În toate voinţele noastre,
Şi una-i în toate Preasfânta Fiinţă
Mai sus de-nălţările-albastre;
Pe rând trec schimbările-n vecinic lanţuh,
Acelaşi rămâne în veci Sfântul Duh.
Păziţi trei cuvinte, şi rostul lor sfânt
Îl treceţi din gură în gură,
Căci răul şi jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu le fură,
Şi cel ce-n sfinţenia lor a crezut
Credinţa şi cinstea nu şi-a pierdut.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Friedrich von Schiller








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc , Gerra , pentru poezia prietenului marelui Goethe. Cu drag!
Adina Speranta
vineri, 31 iulie 2015