Versuri pe tabloul unui primitiv - Francois Villon

Adam se desteapta; îl arde lin coasts,
Femeia din fata senina-i zâmbeste,
Uimit, el se-ntreaba, ca-n vis, ce e asta ?
Balaie si goala, la ce foloseste ?
Deodata privirea în miez îsi tinteste,
Sta gol de rasunet o clipa; din casta
Fiinta-i un licar de jinduri tâsneste...

Iar Eva, patrunsa de dulcea sageata,
Varsându-si pe spate a pletelor unde,
Îsi plimba surâsul cu-o gratie-nceata,
Pe sâni, peste coapse, pe trupu-i oriunde,
Sa afle ce taina-i deschisa... si, iata,
Ferindu-si rusinea cu palme plapânde,
Mai mult o arata decât si-o ascunde.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Francois Villon








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc Gerra!
cu drag..
danab
duminică, 13 septembrie 2015