Basm - Francois Villon

La miezul noptii-n iezer de clestar
Furis se scalda fata de pescar,
Camasa, fota, smulse, mototol,
Din stuf duc dorul trupului ei gol.

Pe limpezimea sânilor ce ies
Bujori de apa alte strafe tes.
Ea când se joaca sub poleiul pal

Cu mingea lunii azvârlita-n val,

Când fulg de aurora grins pe lac,
0 poarta, pluta, unda dupa plac
De-i licare peste genuni hoinar
Seninul parului de chihlimbar,


Când, alba vidra, se repede-n fund,
Unde tipari de raze se ascund,
Cu degete urzite în voloc
Sa-si dibuie salbaticul noroc.

Bat mrenele picioarelor argint?
Ea-si subtiaza-notul spre alint,
Lin se lungeste-n spume ca-n crivat,
Si strânge-n brtae valul fermecat,

Si-si mângâie iubitul diafan
Cu-a palmelor cause de margean,


Se arcuieste peste el atât
Ca stele-i vin la umeri si la gât,
Si cum ia-n piept molatecul talaz,
Luceaf'arul i-atârna de grurnaz.


Cât zuliari pe-alaiul ei cerese
Clabuci de nuferi o învaluiese
Cresc inelate apele de spasm,
Ea tot mai singura-i ca într-un brim.
Atunci, ca sa-si viseze visul tot,
Ea-si face-un lenes din înot,
Si o paleste spaima ca un dor;
De s-ar ivi acum un zburator!

Zvâcnind întreaga, scote boiul sui,
Dar nici un fat-frumos la pânda nu-i,
Doar din tufis privighetori mladii
Întind liane lungi de melodii.

Si-aprins de dragul ei, tot cerul greu
Cu zodiile lui se muta-n helesteu.

1941, ianuarie 15-20 Bucuresti

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Francois Villon








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.