Iubirea şi destinul şi mintea mea-mpreună - Francesco Petrarca

din volumul "Petrarca-Sonete"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)


Iubirea şi destinul şi mintea mea-mpreună
- Scîrbită de ce vede, întoarsă spre trecut-
Mă copleşesc atîta, că ciudă port nebună
Acelui ce se află pe cellalt ţărm trecut.

Iubirea mă ucide; destinul nu m-ajută,
Şi-i mintea de mînie şi plîns descumpănită.
Astfel trăind, ea duce mereu o luptă mută,
Durerii fără seamăn de-a pururea robită.

Nu sper să mai se-ntoarcă frumoşii ani nicicînd,
Ci şi mai rele zile în zile viitoare.
Iar drumul vieţii mele-i trecut de jumătate.

Nădejdea mea, vai, nu e ca adamantul tare;
Se sfarmă ca o sticlă din mîna mea căzînd.
Şi frînte-n mijloc, iată, mi-s gîndurile mele.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.