Foșnetul toamnei

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

luni, 23 noiembrie 2015

Pășești prin toamna care-a așternut
un ruginiu frumos, de frunze moarte,
iar pașii tăi le-ating în scurt sărut,
foșnindu-le poteca ce desparte.

Acum, nu mai contează dac-au fost
sub razele de soare împreună:
și-au împlinit menirea și un rost,
iar vremea lor a trebuit s-apună.

Covorul ce-au format și un apus
ce te alintă în culori de seară,
te fac să te așezi, cu gândul dus,
și lacrimi, printre pleoape, să-ți apară.

Sunt amintirile ce s-au trezit
de prin străfunduri, caută ieșire,
dar ochii tăi deja s-au limpezit
în seara unei toamne de iubire.

Privești apusul, frunzele, și-un cer
cu norii albi, pufoși, lipsiți de țel
în lipsa vântului-corăbier,
te uiți la ceas și-aștepți să vină el.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Fascinant... şi interesant...
Lili Al.
luni, 23 noiembrie 2015



Semn de lectură. Îmi place cum scrii...
cosmin_costi
luni, 23 noiembrie 2015