XVIII YEZDEGHERD (şăhia lui a durat şaisprezece ani) Saad , fiul lui Vakkas, cotropi Iranul — Yezdegherd trimise pe Rostam împotriva lui - Firdousi

Omar îi dădu o oaste lui Saad al lui Vakkas,
spre-a se război cu şahul Yezdegherd: de cum află,
şahul ridică de-oriunde oaste şi dădu porunci
căpetenie să fie însuşi fiul lui Hormozd.

Notă informativă :
- Saad fiul lui Vakkas, căpetenie arabă.
- Yezdegherd al II-lea (590-651), ultimul șah din dinastia Sasanizilor.
- Este vorba de un alt Rostam care, faţă de „pahlivanui cu trup-de-elefant", este mai mult un „pahlivan al spiritului", un cititor în stele care prezice înfrângerea Persiei de către arabii islamizatori. -Omar (634-644) al doilea calif din cei patru. S-a distins printr-o sângeroasă islamizare a Iranului, Siriei Si Egiptului, dând foc bibliotecii din Alexandria ale cărei opere le-a socotit „păgâne". ' -Hormozd (Hormisdas al 111-lea) (579-590), fiul şahului Nușirvan.

Căpetenia aceasta se numea Rostam; era
om clarvăzător şi ager la pricepere şi brav,
bun să cârmuiască lumea; prevestea din zodiac,
hărăzit cu-nțelepciune şi urechea şi-o pleca
la ce glăsuiau mubezii. Pahlivanul cum primi
astă grea poruncă, merse lângă şah înseninat,
urma-i sărută-n țărână, binecuvîntări cereşti
aducîndu-i, şi-n picioare rămânând în fața sa.
Şahul Yezdegherd cu multe laude îl copleşi :
„O, vlăstar din şahii lumii, o, războinice cu trup
cât un elefant, cu ghiare ca de leu, te faci stăpân
peste crocodilul groaznic, şi când spada, scurt, o tragi,
într-o zi de bătălie, tu dobori la căpățâni
dintre cele mai semețe ! Auzit-am că arabi
într-o oaste fără număr, şi cu chipuri de catran,
năvăliră-n țara noastră pentru a se război,
chiar de n-au năvălitorii nici haznă şi nici vrun şah.
Căpetenie le este Saad, fiul lui Vakkas,
omul lacom de putere şi averi. O, pahlivan
credincios, îți dau pe mână al împărăției steag,
o haznă şi oaste mare. Rânduieşte-ți cele oşti,
pregăteşte tot de luptă, nici o clipă să nu pierzi.
şi când vei pleca de-aicea-n bătălie să te-avânți,
şi când oştile în față una pe-alta s-or privi,
însuți cercetează-arabii, cugetă-ndelung la tot
ce-ar fi în folosul nostru sau ar fi vătămător."
Rostam zise: „iți sunt robul, iată-mă naintea ta,
la poruncile-ti sînt gata. Capetele voi zbura
celor care sunt duşmanii şahului, şi voi zdrobi
pe acei de rea credință !" Buze, de pământ, lipi
şi se-ndepărtă. O-ntreagă noapte el îşi petrecu
scufundat în cugetare ; Soarele strălucitor
când se arătă pe zare, Rostam, lacom de-a lupta,
se porni în mare grabă sub puterea lui luând
oameni tot de mare viță, buni viteji şi veghetori.
Treizeci luni trecură astfel. Şi când la Kadesiah
vru să deie bătălia, Rostam, marele-nvățat,
bunul cititor în stele, drept şi binevoitor,
pricepând primejdea, zise: „Bătălia asta vai !
nu prea este priincioasă, fluviul şahilor pe-ăst vad

nu va curge niciodată !" Îşi aduse-un astrolab,
cercetă cu deamănuntul zodiile,-şi prinse-n mâini
capul când văzu cum vine ziua marelui prăpăd !
Fratelui, mâhnit, îi scrise-n mare grabă un răvaş
povestindu-i despre toate. După ce îl lăudă
pe Acel dătătorul zilelor de-mbelşugări
şi nenorociri pe care el le presimți, urmă
să mai scrie şi acestea : „Ale soartei preschimbări
sunt în stare să stârnească zbucium în oricare om
care cugetă. Din veacul ăsta-s cel mai vinovat
şi- Ahriman m-a prins în lanțuri, fiindcă neamu-acestui şah
este osândit să piardă tronul, fiindcă noi acum
nu mai suntem într-o vârstă de izbînzi şi străluciri.
De deasupra-a patru ceruri, Soarele văzu întâi
că în bătălia-aceasta se apropie de noi,
aprigă, nenorocirea. Marte, Venus rele ni-s;
nu putem scăpa de Roata cea măreață de azur;
Mercur şi Saturn se-nfruntă şi Mercur se află-acum
chiar în semnul Gemenilor. Asta-i starea :-n ochii noştri
se înalță uriaşă o lucrare şi vom fi
toți sătui de-această viață. Am cetit în viitor,
dar va trebui tăcere să păstrez. Îi plâng amar
pe iranieni şi-n focul chinului sunt mistuit
când la Sasanizi mai cuget. Vai coroană, tron, județ !
Vai ! putere, dinastie, măreție — toate-or fi
sfărâmate de-arăbime, fiindcă astrele din hău
se rotesc doar să ne piardă; vreme, patru sute de-ani,
nici un plod din stârpea noastră-n lume nu va fi stăpân
Lung război porni-va-n care mulți din nenfricații lei
vor pieri. Cei mari ce luptă bravi cu mine-alăturea,
pe-ale-arabilor pretenții nu pun nici un fel de preț :
« Cine-s oamenii aceştia şi ce drept au în Iran
şi-n Mazanderan să intre? Cotropirea căilor
şi-a hotarelor, izbândă,-nfrângere, vom hotărî
doar cu grele buzdugane, doar cu săbiile-n mâini;

Notă informativă :
Astrolab, strămosul sextantului, instrument pentru măsurat înăltimea stelelor deasupra orizontului. Sub dinastia Sasanizilor, şi anume la sfârșitul acesteia, începe invazia arabilor islamizatori in secolul al VII-lea.
Cei mari sint amintiți într-un vers mai jos: Mirui din Tabaristan, Ermeni şi Gulbui Suri. Propunerile arabilor de a li se da voie a face comert in Iran.

vom lupta toţi bărbăteşte şi duşmanii i-om strivi ! >>
Dar toţi nu ştiau de taina cerului cel schimbător,
fiindcă până-acuma cerul dulce s-a purtat cu noi.
După ce-mi citeşti scrisoarea, ia aminte la ce-ţi spun
ale cugetului sfaturi, străduie-te, cot la cot,
cu mai mari-Împarăției. Strânge laolaltă robi,
bogăţii şi lucruri scumpe; fugi în Aderbaidjan
lângă cei mai mari de-acolo; tot ce ai ca telegari
dă-i acelui vistiernic al lui Adergoşasb-şah.
Dacă vin răzleţe trupe din Zabul sau din Iran
să se pună sub aripa-ți, să le-ntâmpini bucuros,
să le-mbraci, fii bun cu ele. Te sfieşte de-acest cer
schimbător ce se roteşte; el ne face ca uşor
de la bucurii să trecem la dureri, şi când în slăvi
ne înalță, când ne-afundă. Spune-i mamei tot ce-ţi scriu,
căci ea n-o să mă mai vadă; zi-i din parte-mi bun-rămas,
darnic dă-i a' mele sfaturi, să nu fie-atinsă ea
de nici o nenorocire. Dacă, mai tîrziu, primeşti
despre mine-o tristă veste, nu mi te mâhni prea mult;
nu uita că-n pieritorul ăst lăcaş n-aduni comori
decât grija şi nimicul. Fii deapururi credincios
Domnului, din piept alungă păsul trecătoarei lumi.
Ne va urmări ursita rea iar şahul meu nicicând
nu m-o mai vedea la faţă. Tu şi toți aceşti vlăstari
dintru seminția noastră, preamărire aduceţi
si pre Domnul lăudaţi-l în a nopţii beznă grea.
Fiţi prevăzători şi darnici, şi să nu dosiţi nimic
pentru ziua cea de mâine; și aflați,eu, oastea mea
căreia îi dau poruncă, pradă am căzut înfrânţi
de-oboseală şi de zbucium şi de-amarnice dureri,
si la capătul acestor n-am avut niciun liman.
Fie ca Iranul, dulcea ţară să-nflorească-n veci !
Dacă soarta-l va-ngenunche pe şah, nu precupeţi
nici haznalele-ţi, nici trupu-ţi și nici însăşi viaţa ta;
căci din spiţa lui vestită-ncununată cu noroc,
acest mândru şah e totul ce ne-a mai rămas. Să n-ai
nici un pic de slăbiciune-n orişice îți pui în gând;
noi nu mai avem pe lume decât un apărător,
singurul care-i în viaţă din toţi şahii Sasanizi ;
după dânsul nu găsi-veţi nici un alt moştenitor
al împărătescu-i sânge. Vai ! coroana-i de pe cap,

bunătatea-i şi dreptatea-i — toate-acestea vor pieri
cu împărăteasca-i spiţă ! Fie mult să vieţuieşti
şi ferice şi puternic, şahului un scut să-i fii !
Dacă moartea l-ameninţă, apără-l cu spada ta !
Dacă va să se înalţe-amvonul mai presus de tron,
dacă proslăvite fi-vor numele lui Abu Bekr
şi Omar, a noastră trudă veche se va irosi.
Un nemernic o să vină şah măret ; nu vor mai fi
frământări cu-mpărăţie, tron, coroană, diadem.
Zodiile dărui-vor toate-acestea-arabilor;
zile după zile-urma-vor, puterii noastre-apus
după zorii măreţiei. Printre-aceşti străini, un neam
se va-nveşmânta în negru, se va-mpodobi pe cap
c-o tiară de mătasă. N-or mai fi coroană, tron,
nici botine aurite, pietre-scumpe, diadem,
şi nici fiamură în freamăt peste capete de-oşteni.
Pentru unii numai trudă, pentru alţii bucurii;
nu se va mai zbate nimeni drept să fie şi milos.
Sub aripa nopţii negre, duşmanul cel veghetor
năvăli-va-n casa celui ce se-ascunde. Un străin,
peste nopţi şi peste zile, se va-nscăuna stăpân,
se va-ncinge-n cingătoarea şahilor, tiară-n cap.
Se vor terfeli-n picioare: cinste, lege, juruinţi.
Fi-vor prefăcătoria şi minciuna-n mare cin.
Cei războinici or să lupte doar pe jos, ca pedestraşi;
parte-avea-vor cavalerii de batjocuri şi ocări;
iar plugaru-n luptă aprig va să aibă nume rău;
naşterea din spiţă-aleasă va să nu mai poarte rod.
Unul despuia-va pe-altul şi altminteri, rând pe rând.
Binecuvântări, blesterne — nu se vor mai osebi,
prefăcutul înaintea omului cinstit va sta.
Şahul lor avea-va-n locul inimii doar un pietroi;
fiu-l va urî pe tată iar acesta pentru fiu
va întinde mreji, capcane. Un bicisnic rob în tron;
viţă-aleasă şi mărire fără preţ vor fi, de râs.

Notă informativă :
- Alegorie pentru preoţimea Islamului în ascensiune faţă de îndelunga monarhie persană.
- Abu Bekr, socrul ei urmaşul lui Mahomed, primul dintre califi, mort în 634.
- Aluzie la dinastia Abasizilor a căror culoare oficială era cea neagră. Această dinastie a avut 37 califi arabi şi a fost întemeiată de Abul Abbas, care a detronat dinastia Omeyyazilor din Damasc (331 —750). Abasizii au domnit în Bagdad (762-1258).

Lumea nu va mai cunoaşte cinstea, şi va năvăli
doar nelegiuirea-n inimi şi pe buzele oricui.
O corcită seminţie se va înălţa din perşi,
tiurci şi-arabi; n-or să mai fie dihkani, tiurci şi nici arabi; limbile-or părea o glumă. Fiecare-şi va-ngropa
o comoară, şi, la moarte, rodul trudei sale lungi
va îmbogăţi pe duşmani. Cei mintoşi, cei credincioşi
se vor folosi de-ncrederi să urzească-nşelăciuni;
suferinţa Şi mâhnirea şi-nvrăjbirea vor domni,
cum domnit-a bucuria-n vremea lui şah Bahram-Gur.
Nici serbare, nici plăcere, şi nici muncă la-adăpost;
pretutindeni viclenie,-nşelăciune,-ntinse mreji.
Patima de-arginţi va rupe şi-nvrăjbi: părinţi de fii,
s-o mânca doar lapte acru, îmbrăca dulămi de-abă.
Fiecare-o vrea câştigul tot din punga celuilalt,
şi credinţa n-o să fie decât vorbe goale-n vânt.
N-o mai fi deosebire între primăveri şi ierni,
şi nici dulce vin la praznic. Mi se-ngroaşă inima
de-atât sânge care fierbe, chipul îmi păleşte, alb,
gura-mi seacă însetată, buzele-mi s-au vineţit,
când gândesc că după moartea unui falnic pahlivan
cum sunt eu, întreg norocul sasanid s-o-ntuneca,
şi că sfera schimbătoare ne-o trăda, ne-o urgisi,
smulge-va prietenia-i. Ale mele lănci, săgeţi,
care pot străpunge fierul, nu pot face nici un rău
unui duşman gol la piele; paloşu-mi ce-n bătălii,
fără-a se toci, loveşte gâturi de-elefanţi şi lei,
nici nu poate să sfâşie pielea de pe-aceşti arabi !
Nu mi-a spus cetirea-n zodii decât răul peste-alt rău :
nu mi-ar fi dat mie Cerul nici priceperea de-acum
şi nici grija-acestor zile de noroc şi nenoroc !
Capi-de-oşti ce mă-nsoţiră până la Kadesiah
sunt războinici foarte crânceni, şi duşmani înverşunaţi
de-ai arabilor; toţi speră să sfârşească-n bine tot,
râuri revărsând, de sânge, preschimbând acest Iran
într-un Djeyhoim de sânge ! Nimeni însă dintre ei

Notă informativă :
▪ Bahram-Gur (421-440) eah sasanid. Pasiunea lui
pentru vânătoarea de coluni i-a atras porecle de măgar sălbatic.
• Textual, camelat, postav din păr de capră.
- Vinul fiind oprit de preceptele Coranului.
• Djenhonn, numele persan al fluviului Oxus.

nu cunosc cereasca taină, şi nu ştiu că ăst război
nu-i un lucru de nimica. Când viâţa unui neam
s-a desăvârşit, ce-ajută oboseli şi bătălii ?
Cât priveşte despre tine, o, tu, fratele meu scump,
fie să ai viaţă lungă şi să-l mângîi pe-acest şah
al Iranului ! Căci ţara Kadesiah îmi va fi
gropniţă; şi drept armură negru giulgiu voi avea,
şi drept coif doar o coroană roşie de sânge-cheag !
Astea-s tainele ascunse ale Cerului măreţ;
însă tu să nu-ţi înlănţui inima, îndurerat,
de sfârşitul unui frate ! Nu-l slăbi de loc din ochi
pe stăpânul lumii noastre şi jertfeşte-ţi viaţa-n câmp
si în toi de bătălie ! Zilele lui Ahriman
vor ajunge foarte iute, fiindcă sfera de azur
ce se-nvârte ni-i vrăjmaşă." După ce pecetlui
epistăla sa mai zise: „Binecuvintări cereşti
însoţească-l pe trimisul care duce-acest răvaş
fratelui, şi să nu-i spună decât ceea ce-i de spus."

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.