XVIII. 4. Yezdegherd ținu sfat cu iranienii și se duse în Korasan - Firdousi

Farukzad, care e fiul lui Hormozd, se mânie
lacrimi revărsă, şi Tigru îl trecu, intră în Kerk
şi izbindu-l crâncen foarte nu lăsă pe nimeni viu
din războinicii cu suliți. Şi ieşiră din Bagdad
oşti în câmpul de bătaie; însă când al luptei colb
se imprăştie, persanii fură iar pe fugă puşi. „

Notă informativă :
Farakzad, fiul lui Hormozd, este fratele lui Rostam.

Farukzad, călcându-şi urma, iar se-ntoarse lângă şah;
plin de pulberi, greu de-armură, de pe cal se coborî
şi aduse dinaintea şahului cinstiri cereşti.
Ochii lăcrimind doar sânge, pieptul de turbare-arzând,
şahului îi zise: „Oare, de ce plângi cu-atâta foc?
Vrei să speli în lacrimi tronul şirului de Keianizi ?
După tine, nu rămâne os din osul nostru vechi,
să-i dăm tronul şi coroana. Singur eşti şi ai vrăjmaşi
vre o sută mii la număr; cum poţi, oare, să-i înfrângi
razna străbătând o lume? Mergi în codrul din Narvan;
doar acolo poporenii se vor strânge-n jurul tău;
de acolo şi asemeni tânăr precum Fereidun
vei putea acum norocul să-ţi întinereşti pe loc !"
Farukzad acestea zise; şahul spusa-i ascultă
şi noi gânduri se iviră.
Toţi strigară:,,-I bine-aşa !"
Yezdegherd luând cuvântul: ',Hotărârea-aceasta nu-i
vrednică de noi şi-n cuget alte planuri mi-am făcut.
Ei ! să las eu pe mai-marii din Iran, şi-atâtea oşti,
şi întinsa-mpărăţie, tron, coroană, spre-a gândi
să mă mântui doar pe mine, şi s-o rup la fugă?-Altcum
măreţia şi curajul şi înţelepciunea spun.
Nu, de loc nu mi-i ruşine să înfrunt aceşti duşmani,
căci ne sfătuie un părdos despre-aceasta într-astfel:
« Nu da dosul unui duşman, dacă soarta-ți este rea ! »
Cum vitejii-au datoria să asculte şahul lor
în împrejurări ferice ca şi în nenorociri —
tot asemenea şi şahul n-o să-şi lase oastea-n foc
de primejdii să alerge la comorile-i din veac !"
Toţi cei mari găsiră bune vorbele-i zicând: „Aşa-i
datina la şahii paznici de credinţă din străbuni !
Spune care ţi-i porunca? De la noi ce vrei? Şi ce
jurământ ne ceri acuma?" Şahul le dădu răspuns:
„Teama năruie curajul. Lucrul cel mai bun ar fi
toţi în Korasan să mergem, de izbiri să ne ferim.
Oaste-avem acolo multă, numai pahlivani căliți
căpetenii turcomane şi hakan din Kitai
ne-or aduce plecăciune. Legătura spre-a-ntări,

Notă explicativă :
Hakan, denumirea împăraților chinezi şi mongoli.
Aici e vorba de Faghfur

soaţa voi lua pe fiica lui Faghfur şi voi găsi
sprijin: oaste nenfricată şi războinici din Turan.
Mahui, şi el de-asemeni, un putemic cap-de-oşti
are elefanţi şi oaste şi-are bunuri fel-de-fel.
Cel dintâi din toţi satrapii, căpetenie-de-hotar
peste toţi străjerii noştri. L-am îndepărtat de tron
fiindcă clevetea si pururi căuta numai gâlcevi.
Lui Mahui dăruindu-i nume, cinste, cin înalt,
elefanţi, supuşi, ţinutul, chiar de-i neam umil, de jos,
l-am făcut un om al Curții. Auzii de la mubezi
cugetarea înţeleaptă spusă de acei din vechi:
« Tu păzeşte-te de omul ce l-ai vătămat cândva,
pe nedrept osândă dându-i ; dar încrede-te în cel
înălţat de bunătatea-ţi din nimicnicie-n cer. »
Deci, cum n-am făcut nimica rău lui Mahui nicicând,
el e cel ce va să-nfrunte pe duşmanii mei de-acum !"
Farukzad, pocnind din palme, izbucni: „O, şah iubit,
care îl iubeşti pre Domnul, mare-ncredere n-avea
în privinţa celor mârşavi; căci, după-un proverb de azi,
în zadar slei-vei vlaga farmecelor să preschimbi
firea-adâncă din fiinţe; Domnul le-a creat astfel,
şi nu poţi pătrunde taina celui care-i Ziditor.
« Numai cailor se cere s-aibă soi şi sânge-ales. »
Fie să te bucuri pururi de puteri şi fericiri !"
Şahul îi răspunse-acestea: „Leule neânfricat,
încercarea ce voi face-o nu mă va primejdui."

Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.