9.9.(10.7) Kei Khosro(șăhia lui a durat șaizeci de ani). Povestea lui Bijan și Manjie. Preadoslovie - Firdousi

Notă informativă :
Povestirile Bijan şi Manijd şi Bătălia celor
doisprezece luptători sunt cele dintâi cânturi
scrise de Firdosi în tinerete. Nicăieri nu se pomenește
în ele de șahul Mahmud și exegeţii constată aici
o evidentă stângăcie a versificaţiei.

Noaptea neagră de tăciune faţa şi-o spăla-n catran;
nevăzuţi roteau prin hăuri: Marte, Saturn şi Mercur.
Pentr-o vreme şi mai bună Luna se gătea de zor;
sta pe tron de drum gătită, dar cam două părţi din trei
din coroana ei de aur luciul şi-l întuneca;
prin văzduhul de rugină şi de pulberi drumețind
se mâhnea în sânu-acestei triste lumi; se subția-n
trup, şi inima-i în umbră se-ngusta. Al Noptii-alai
şi-azvârlea pe văi şi câmpuri mantia-i din fulgi de corb;
ceru-asemeni ca oțelul de rugină roș era,
de-ai fi zis că fața-albastră şi-a muiat-o în catran.
Răsărea de pretutindeni Ahriman în ochii mei
mare cât e un balaur care gura-şi deschidea;
şi din fiece răsuflet ce-l scotea, la fel era
Negrului ce din cărbune o scânteie-ar spulbera.
Râu şi maluri şi grădină tuciurii erau precum
valurile revărsate de o mare de catran ;
cerul şi-a oprit rotirea, şi-ale Soarelui prelungi
mîini, picioare de lumină au încremenit pe loc.
Ai fi zis că-ntreg Pământul sub ăst negru val dormea;
lumea toată-nspăimântată de ea însăşi îți părea,
şi străjerii nopții, negri, clopotele-şi răsunau.
N-auzeai țipând în noapte nici vreo pasăre în zbor
şi nici urletul sălbatic al jivinei din pustiu.
Nu mai osebeai înaltul de ceea ce este jos,
şi-n măsura-n care-această stare se tot prelungea,
inima s-a strâns în pieptu-mi.
M-am sculat neliniştit.
Dar aveam acolo-n casă un prieten; l-am strigat
o lumină să aducă; prietenul ce semăna
cu al frumusetii idol, în grădină m-a-ntrebat:
„Ce-ai nevoie de lumină ? Oare, somnul nu-ţi veni
oaspe-n noaptea-ntunecată?" „O, tu idole - i-am spus —
n-o să dorm. Adu-mi o faclă-asemeni Soarelui arzând
şi mi-o pune dinainte; pregăteşte un ospăt;
lăuta înstrunată, toarnă vinul, să-l sorbim !"
Îngerescul meu prieten din grădină-a alergat
şi s-a-ntors cu o făclie-asemeni Soarelui lucind,
şi c-o lampă, vin şi rodii, portocale şi gutui,
şi-o strălucitoare cupă vrednică şi de un şah.

Notă informativă :
acolo-n casă un prieten - Este vorba de Mohamed Leşkeri, primul om căruia
Firdorisi îi destăinui că va scrie epopeea ŞAH-NAM,
şi care i-a pus la îndemină marea culegert de datini
întocmită de dihkanul Danişver.

Şi pe rând, din alăută a cântat şi a băut,
şi-ai fi zis că-mi ia vederea însuşi îngerul Haruth ;
el mi-a domolit de-ndată dorurile-aprinse-n piept,
preschimbând într-o amiază miezul noptii-ntunecat.
Hai şi-ascultă spusa-acestui bun prieten, pe când noi
ne-mprieteneam cu cupa; ăst Crai Nou ce chip avea
cum îi Soarele-a zis : „Fie cerul să se bucure
de viața ta ! Bea vinul câtă vreme ți-oi ceti
o poveste dintr-o carte foarte veche; de îndat'
ce-ți va răsuna-n ureche vorbele dintâi și-ntâi
din povestea mea, tu fi-vei uluit cum cerul doar
poate să ne uluiască. E-o iubire la mijlOc, plină
de vrăjitorie şi de multe viclenii şi trădări,
şi care-i demnă toată de-a o asculta
oameni cu bun simt şi minte."
Chipreşului avântat
i-am grăit: „O, chip de Lună, hai de-a lungu-acestei nopți
deapănă-mi pe îndelete basmu-ntreg şi spune-mi tu
despre binele şi răul ce-l urzeşte cerul plin
de potrivnicele zodii care-aduc oricărui om
soartă-atât de osebită. Toanele şi drumul lui
nimenea nu le cunoaşte, şi nu vede nimenea
limpede ce răni ne face şi ce leac le-ar lecui."
Mi-a răspuns : „S-asculți povestea şi în stihuri s-o-inveşmânți
după hronicul acesta care-i scris în pahlavi."
I-am spus: „Idole cu fața Soarelui în miez de zi,
hai citeşte-mi povestirea, dragostea-mi să ți-o sporeşti.
O, tu, chipreş, drag şi gingaş, ție haru-ti datorez;
taina-aceasta arătându-mi, geniul meu ce-i adormit
tu mi-l vei trezi la viată ! Pune-voi în stihuri tot
ce voi auzi din gură-ți; pune-voi în stihuri şi
laude îti voi aduce, drag prieten, ce nu ştii
decât binele în lume." Idolul meu scump atunci
mi-a cetit o povestire dintr-un hronic care-i scris
din vechiMe. Ian ascultă începutu-acestui cânt,
cugetul ți-l adânceşte şi fii doar urechi şi ochi.


Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.