Nori - Fernando Pessoa

În ziua trista inima mea si mai trista decât ziua…
Obligatii morale si civile?
Complexitate de îndatoriri, de consecinte?
Nu, nimic…
În ziua trista, si prea putina pofta de ceva…
Nimic…
Altii calatoresc (si eu am calatorit), altii stau acum la soare
(Si eu am stat la soare, sau presupun ca am stat),
Au cu totii dreptate, sau viata, sau o ignoranta simetrica,
Vanitate, veselie si sociabilitate,
Si emigreaza ca sa revina, sau ca sa nu revina,
Pe nave care pur si simplu îi transporta.
Ei nu simt ceea ce este moarte în orice plecare,
Ceea ce este mister în orice sosire,
Si ceea ce este oribil în tot ce e nou…
Ei nu simt: iata de ce sunt deputati si finantisti,
Danseaza si sunt agenti comerciali,
Merg la toate teatrele si cunosc lume…
Nu simt: de ce ar trebui sa simta?
Vite gatite de sarbatoare din grajdurile Zeilor,
Lasati-le sa treaca împodobite cu ghirlande spre sacrificiu,
Prin soare, vesele, vioaie, multumite ca se simt…
Lasati-le sa treaca, dar vai de mine, merg si eu cu ele, dar fara ghirlande
Spre aceeasi destinatie!
Merg si eu împreuna cu ele fara sa am soarele pe care îl simt,
                                                                                       viata pe care o am
Merg în aceeasi directie fara sa stiu…
În ziua trista inima mea si mai trista decât ziua…
În ziua trista toate zilele…
În ziua atît de trista…
  11/5/1928


traducere de Dinu Flamând


vezi mai multe poezii de: Fernando Pessoa








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.