Felix - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonet de iunie

    Purtând solstițiul ca pe o hlamidă
    Bătută cu cireșe de rubin,
    La țărmul verii, de lumină plin,
    Adastă luna iunie, candidă.

  • Înflorire

    „Se arată florile pe camp, a venit vremea cântării și se aude glasul
    turturicii în câmpiile noastre.” (Cântarea cântărilor 2:12)

    Gerul se resoarbe și, ieșind din scenă,

  • Sonet pascal

    Plângeau cu sânge mieii pe altare
    Când spuza azimei îi da sărutul,
    Şi-n rouă aducea ofrandă lutul
    Verdeţuri pentru Paşte, reci, amare.

  • Dor dr verde

    Ieșind pe prispa unui gând răzleț
    Ca să-mi întind ideile la soare,
    Am fost izbit de valul de culoare
    Cu creasta de un verde pădureț.

  • Sonetul primăverii

    Pe frunza înfăşată-n verde viu
    Lumina a luat în greutate,
    Şi-atinsă de priviri dezmănuşate
    Sfioasă se încinge-n rubiniu.

  • În ger, despre căldură

    De mușcătura gerului câinos
    Scâncește și zăpada sub picioare,
    Iar florile de gheață uimitoare
    Dau zorilor sărutul dureros.

  • Sonet de ianuarie

    Se-avântă calendarul de la start,
    Clepsidra nărăvaș împinge-n clanță
    Și zboară visuri noi de pe balanță
    Lăsând doar amintiri pe- un taler spart.

  • Sonetul bucuriei

    În inimi însolzate cu tristețe
    Defuncte simțăminte ruginesc,
    Iar florile speranței se-ofilesc,
    Restante la factura de tandrețe.

  • Marea Unire

    S-a ridicat Istoria-n picioare
    La început de iarnă și de veac,
    Și-a decretat, maiestuoasă-n frac:
    ”De azi Carpații nu mai sunt hotare!”

  • Ploaie de toamnă

    Plouă vârtos, abrupt, cu ochii-nchiși,
    Din norii suflecați gospodărește
    Și pomii-s uzi și reci și interziși
    Și frunza-ngălbenită răgușește.