Felix - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonet zglobiu

    Se-avântă în clocot pe pietre pârâul
    Şi-n stropii-i de-argint înfloresc curcubeie,
    Ţâşneşte pe maluri a vieţii scânteie
    Rupând, în explozia verdelui, frâul.

  • Sonet floral

    Din văzduh lumina, ignorând busole,
    În cascade curge la superlativ,
    Şi pe- al ierbii verde, amplu portativ
    De culoare umple gingaşe corole.

  • Timp și veșnicie

    Mă răstignește timpul pe cadrane
    Și orologii mușcă nemilos
    Coltucul meu de timp, insidios,
    Și-mi cresc clepsidre goale în găvane.

  • Sonet înflăcărat

    Când îmi drapez cu vată epitetul
    Și-ncalț cu pâslă fiecare verb,
    Pot să mă dărui versului ca șerb,
    Căci fierb doar eu, nu fierbe și sonetul.

  • Sonet rourat

    Aleargă bezna spartă de cocoși
    Și-n tinda zilei, pe covor de rouă,
    Lumina țese o hlamidă nouă
    Din fir solar și-argint de zori lăptoși.

  • Echinox

    În piept, pe gruiuri, pasc de-a valma bezne
    Deși eu duc lumini la adăpat,
    Și neguri mă-nfășoară de la glezne
    Spre nimbul tot mai palid, scăpătat.

  • La țărmul mării

    Prin ochi mă umple infinit fluid
    Și curg în scoici și mă topesc în sare,
    Când mă absoarbe marea de...mirare
    Cu-abisul tainic, rece, translucid.

  • Sonet de iunie

    Purtând solstițiul ca pe o hlamidă
    Bătută cu cireșe de rubin,
    La țărmul verii, de lumină plin,
    Adastă luna iunie, candidă.

  • Înflorire

    „Se arată florile pe camp, a venit vremea cântării și se aude glasul
    turturicii în câmpiile noastre.” (Cântarea cântărilor 2:12)

    Gerul se resoarbe și, ieșind din scenă,

  • Sonet pascal

    Plângeau cu sânge mieii pe altare
    Când spuza azimei îi da sărutul,
    Şi-n rouă aducea ofrandă lutul
    Verdeţuri pentru Paşte, reci, amare.