Greşeala din Corfu apasă pe suflet - Félix Grande

Pe când ei, înnebuniţi şi galbeni de-atâta castitate
pândeau orizontul cu furie servilă,
scârbiţi de răbdare şi frică,
şi-ţi blestemau întârzierea,
eu te ştiam născându-te,
făcându-te vorbire şi mit şi permanenţă,
punând, pe rând, mai multe chipuri libertăţii.

Şi te-admiram pe-atuncea, o, căpitan al mării!

Şi-acum te văd sosit la ţărmuri
privind cetatea, soţia şi amurgul
de care te grăbeşti să crezi că ai nevoie
şi care cred că te iubesc, dar te aşteaptă numai.
Îţi urmăresc paşii încetiniţi de bătrâneţe,
revoltele tale triviale şi provizorii,
leneşu-ţi timp, ruina şi sfârşitul tău.

Şi precum Nausica, zeii şi secolele,
te compătimesc din ce în ce mai mult, Ulise.


Traducere de Darie Novăceanu


vezi mai multe poezii de: Félix Grande








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.