Fară titlu

Autor:Camelia Boamfă Comsit


Adăugat de: Liuba Sarbu

duminică, 24 mai 2015

Privesc,
Ca un al doilea fotograf,
La poza de la nunta mea...

Cu altă mireasă...
Si alti cunoscuti.
Necunoscuți mie acum.

Timpul acela,
Ne-a asezat pe scaune.
Chipurile noastre de-atunci
Si timpul scurs printe ele,
incet, odata cu noi.

Aripile-i de vis,
Sunt mancate de cariii timpului,
care-s mereu flămânzi de maine.

Pacat insă că ...
aripile nu se mai țes
ca la primul îneput.

....caci toata viața-i un inceput...
....chiar si sfarsitul, este un inceput.
Iar sfarsitul, trebuie , si are un sfârsit.

Poate atunci cand incepe ceva nou?
O noua regenerare de aripi frante?
...apoi rostogolirea spre mereul maine ...

Va fi un inceput?


vezi mai multe poezii de: Liuba Sarbu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mie imi place aceasta poezie meditativa ... Multumesc ,Liuba .
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015