*mâine ticăie fără de ușă*
- Dedcată Criticului Blind -
uitasem mersul pe stele
mi-ai spus în timp ce-mi legai degetele de iarbă
de galopuri citadine
nu așteptai să încălzesc depărtarea să termin de împins
pereții inimii până dispar
sită sub gloanțele vieții mă dor
de lumină și tot ce iubesc mă destramă încercând să-mi ia
măsura exactă
fântână de focuri sap la intrarea în clipă
veghea de noapte e necesară și-n bisturiul pupilei se feliază
genunea
materia făr' de ecouri își reciclează-n adâncuri esențele
revoltele încolțesc semințele zborului
palma ta fertilizează
noi galaxii din amnezia unei clipe împachetate
în ramă de nostalgie extragi o fotogramă în sepia veacului când
sprâncenele tale
se-ncruntau ades a târziu
îndesându-mi în șolduri crepuscul de sare din cuptoarele toamnei
literele mucegăiseră zadarnic pe ziduri runele zborului
oamenii treceau ca niște fantome
printre artere
biciuite de sângele pătimaș obturau uneori perfuzorul de soare
numele meu traversează și-acum
punți de hârtie
tu râzi și scobești în vertebre coduri pe fulgere tragi ușor
cu blândețe albă pe ida din râuri
mușchiul pădurilor dă aderență de verde
din lavă înfășoară pingala arhitectură de novă pentru tine totuna
să mă ajung sub ghilotină de forme
nedespărțită
rup genunchi de respir și nacetă de carne prin înțelesuri
în fața oglinzii
cuvântul devenea din ce în ce mai casabil
rănea palmele
bufnița săpa opacă falii în umbre
marea cădea ca o transă fluidă printre întrebarea de-a fi
și răspunsuri multiple
cei fără de glezne pliau priviri fără vedere
și le puneau sub grindă
tapetat în stările mele mă dai afară din fiecare chip
pentru atingerea perfectă
în serile metaforei prea calde
ți se părea că alunecam prea ușor pe gâtul clepsidrei în timp ce tu exersai
cum să comprimi toate furtunile de nisip
să le-ascunzi sub elitră
zâmbind celui ce ocultat te ocupă poți spune
a fost doar o libelulă așezată
pe-o filă de veșnicie
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulţumesc, Gerra, pentru această dedicaţie...Vezi tu , Gerra , fiecare este o petală de lumină şi această petală a sufletului emană ,fie bucurie, fie tristeţe, fie revoltă...aşa cum diferite sunt şi florile sufletului din care se desprind. Eu mă bucur de aceste flori rare ale sufletului confraţilor pentru că fiecare este pentru mine un copil ce-şi oferă frumuseţea ascunsă, prin versuri...Eu nu am să spun NU sufletului lor minunat niciodată. Poezia ta are o maturitate specifică unor ani buni de studiu, iar filozofia versului tău este fundamentată, dovadă stau vastele tale cunoştinte în domeniul filozofiei hinduse. Nu toţi sunt iniţiaţi în acest miracol al culturii hinduse, fapt ce duce la o abordare mai greoaie a versului tău de către confraţii neiniţiaţi în acest domeniu. Trecerea dintr-un tablou în altul, crearea de universuri în microuniversuri, croșetarea cu elementele cosmogonice, apoi aşezarea lor în firescul cotidian pare de neînţeles, repet, pentru neiniţiaţi.
Eu mă bucur pentru orice dezbatere de idei şi scopul este constructiv şi aşa vreau să fie. Preţuiesc fiecare vers, caut în el lumina, încerc să înţeleg lumina înfrunzită din fiecare poezie, dar şi din fiecare comentariu. Uneori, percepţia mea, analiza mea, trebuie să fie foarte bine ancorată în gândirea ezoterică pentru a putea să descifrez mesajele, dar lumina unei poezii constă în percepţia individuală. Fiecare percepe mesajul cum poate şi cum ştie. Uneori, nici eu nu te-am înţeles în poezie ...şi atunci, Gerra dragă, m-am dus să citesc, să citesc, să citesc. Şi nu numai pe tine nu te-am înţeles, uneori, dar soluţia găsită a fost: cititul. Aş vrea să nu te superi pe Adina, atât ea cât şi tălică, pentru mine, sunteţi flori de suflet pe acest site şi pentru mine fiecare are opinia lui, fundamentată sau nu, cititorii fac analiza. Eu am un nivel de percepţie al realităţii, tu altul , iar alt confrate are nivelul lui. Uneori ne mai supărăm între noi, dar lumina ne uneşte, lumina construieşte, lumina încălzeşte sufletele. Iar comentariile sunt bune că vindecă lumina rănită. Eu vă preţuiesc cu toată puterea sufletului meu şi spun o vorbă simplă: ai şi tu dreptate, are şi ea dreptate şi am şi eu dreptate. Fiecare pe palierul lui. Critica este constructivă întotdeauna. Ce ţi-a scris Adina, eu am văzut că este o dorinţă a ei de-a ajuta ca poezia ta să fie cât mai bine primită în casa sufletului cititorului. Aş vrea să-ţi spun o povestioară care se poate plia pe disputa contradictorie dintre noi toţi , dar în frumos, şi anume:
“La un rabin merge un supus al religiei lui şi-l întreabă: "Raby, pot să fac dragoste cu fereastra larg deschisă? După o reflecţie îndelungată, mângâindu-şi barba , Raby îi răspunde: Eu cred că DA, dar nu ar fi mai bine să faci dragoste cu o femeie?” De aici se trag învăţăminte…
Tu eşti o floare, Gerra, aşa cum toţi sunt...Iar eu vin la ceas târziu, când după o zi obositoare, vreau să iau un strop de fericire de la voi...Fiecare confrate , fie el şi începător , trebuie ajutat , încurajat şi preţuit. Hai să deschidem aripile tuturor ca să poată zbura cu încredere. Să le arătăm acolo unde poezia are puncte slabe , dar cu blândeţe...
Te îmbrăţisez cu sufletul , Gerra, aşa cum îi îmbrăţisez pe toţi cei care scriu şi-mi oferă câte o felie din sufletul lor...Eu vin la masa lor şi gust cu smerenie ce-mi oferă fiecare...Când găsesc o greşeală le spun şi apoi mă doare ...dar ştiu că aşa îi ajut să devină mai buni , să aibă un condei mai sigur...
Te mai aştept , Gerra...Consideraţie ... O să mai revin la tine…
CRITICUL BLIND luni, 16 mai 2016
in serile metaforei prea calde
ți se părea că alunecam prea ușor pe gâtul clepsidrei în timp ce tu exersai
cum să comprimi toate furtunile de nisip
să le-ascunzi sub elitră
Mi-au placut in mod deosebit aceste versuri, poezia in sine este greu de descifrat de la inceput, poate ca acesta este farmecul poeziilor tale, fac cititorul sa citesca si ceea ce scrii printre randuri, pretuire!
aspiranta joi, 12 mai 2016
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Detalii poezie:
Distribuie pe: