Blok - Evgheni Evtuşenko

Atunci când mă duce gândul la Blok
atunci când mi se face dor de el,
nu-mi mai amintesc de versurile sale,
ci de-un pod, de-o droşcă, de Neva.
Şi deasupra nocturnelor voci
chipul dăltuit al celui din droşcă-
înspăimântătorii ochi încercănaţi
şi conturul negru-al redingotei.
Zboară în întâmpinare lumini şi umbre,
stelele se sparg pe trotuare,
şi ceva mai înalt decât neliniştea
se simte-n încleştarea degetelor de ceară.
Şi ca într-un prolog enigmatic
al cărui înţeles e neclar şi profund
în ceaţă se topeşte zgomotul droştii,
se topeşte caldarâmul, se topeşte Blok laolaltă cu norii...

Adăugat de: Cristian Ovidiu

vezi mai multe poezii de: Evgheni Evtuşenko








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

frumos..
multumesc !
danab
sâmbătă, 30 ianuarie 2016



Felicitari pentru frumoasele poezii aduse comunitatii.
traian
marţi, 08 decembrie 2015