Evantaie-n simbioză

Autor:lorena.craia


Adăugat de: lorena.craia

joi, 14 iulie 2016

Decid ca două lacrimi să îmi transform în perle,
Singurătatea, poate, s-o învelesc mătase,
Din negrăirea toată să cânte numai mierle
Și-n lipsa primenirii, să fiu crâng de foioase.

Apoi să las din palme să-mi învelești grumazul,
Ca două aripi frânte în zboruri hibernale
Și peste pieptu’-mi fraged și sânul ca atlazul,
Să rânduiești în tihnă amoruri infernale.

Cu brațul tău, odată un clește ascuțit,
Să-mi prinzi ca-ntr-o strânsoare dorințele de gleznă,
Iar glasul tău, pe-al meu, să doarmă amuțit,
Desferecând în pace o inimă din beznă.

Spre seară să-ndrăznim să ne privim în ochi!
Noi, tulburați de tineri cu suflete-n turnir
Și superstiții care ne scuipă de deochi,
Să tapisăm căminul cu flori și cu furnir,

Din trunchiul nostru neted, ce astăzi, cu-ndârjire,
Va-nfige rădăcina în pivnița cu patimi;
Și vom hrăni din noi tot ce nu-i omenire,
Sperând ca nicio perlă să nu devină lacrimi.

20 iunie 2016, Constanța


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.