Foamea e curabilă - Erich Kastner

Odată un om veni în spital
Se plînse că simte un gol.
Apendicele i-l tăiară ventral
şi-apoi l-au spălat cu fenol.

Îl întrebară: „Te simţi mai uşor?”
El: ”Nu!” Deci, spre a-l susţine
îi amputară pe loc un picior
şi-i spuseră: ”Merge mai bine”

Dar, bietul de el suferea şi mai crud
şi-ntruna ţipa de pomană.
Să vadă ce are cu toţii au vrut.
Şi-atunci i-au făcut cezariană.

Puteau face faţa-unui caz şi mai grav
acum făceau feţe-feţe.
Tăcea. Ca să ţipe era prea bolnav
şi moartea-aştepta să-l îngheţe.

Avea răsuflări tot mai grele, mai proaste,
căci nu-i mai curgea sînge-n vine.
Chirurgii atunci îi tăiară trei coaste ...
Şi muri prăpăditul, în fine.

Medicul şef la mort se uita
iar un tînăr riscă o-ntrebare:
„Sărmanului om, oare ce-i lipsea?”
Oftă chirurgul cu inima grea:
„Îi era numai foame, se pare”


vezi mai multe poezii de: Erich Kastner








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.