Am simţit o Înmormîntare în Creier - Emily Dickinson

Am simţit o Înmormîntare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat
Umblînd - de colo colo - pînă cînd
Şi Judecata mi-au întunecat

Iar cînd s-au potolit cu toate,
O Slujbă ca o Tobă s-a pornit -
Bătînd într-una pînă ce
Şi Cugetul mi-a amorţit -

Am auzit apoi săltînd o Lacră
Pe suflet parcă-mi scîrţîiau anume
Cu-aceleaşi Încălţări de Plumb
Spaţiul întreg - a început să sune,

Şi parcă Cerul tot era un Clopot,
O singură Ureche, tot ce era Suflare
Eu şi Tăcerea, ciudată Pereche
Naufragiate aici, solitare

Am căzut apoi adînc, adînc -
O Scîndură s-a rupt în Mintea mea -
În cădere mă loveam de Lumi -
Epuizînd - Cunoaşterea


traducerea de Ileana Mihai-Ştefănescu


vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.