Emilian Lican - creaţii proprii

Emilian LicanNumele meu este Oniciuc Constantin Emilian.
M-am născut în municipiul Iaşi la data de 05.05.1971
Începând cu anul 2013, am încercat cu timiditate să îmi fac cunoscute textele sub pseudonimul Emilian Lican. Am semnat cu acest pseudonim cartea personală de autor: ,,Şoaptele destinului", (versuri), Editura Națiunea, 2014.Totuşi deşi mă simțeam confortabil cu acest pseudonim în mediul virtual, în viața reală mă simțeam jenat când primeam apelativul: ,, domnule Lican". Aveam senzația unei falsități involuntare astfel că după participarea mea la antologiile literare cu mai mulți coautori: ,,Vise târzii" (2014), Editura Națiunea şi ,,Lyrics et prosa", volumul I, Editura Națiunea, Bucureşti- 2015, în calitate şi de coordonator al acestei din urmă antologii, am revenit la numele real, semnându-mi textele cu numele: Emilian Oniciuc.
Am continuat să particip la antologiile Editurii Națiunea cum ar fi:
- ,,Limba noastră eminească" şi ,,Terapie prin poezie"
- ,,Lyrics et prosa", volumul al II-lea şi ,,Lyrics et prosa", volumul al III-lea, antologii cărora m-am dedicat în continuare ca şi coordonator.
În anul 2016, vede lumina tiparului următoarea mea carte personală de autor:
,,Amor în cheia sol", carte cu versuri, la aceeaşi editură pomenită mai sus.
Ultima mea contribuție într-o carte tipărită pe colile de hârtie a fost redactarea antologiei literare cu mai mulți coautori ,,Literatura din călimară", Editura Scriitorilor, Brăila-2017.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Frumoasa din vis

    Plouă mărunt pe păru-ți despletit,
    Eşti îndrăgostită şi nu-ți pasă...
    Aştepți înflăcărată noul tău iubit
    În seara care încet, încet se lasă.

  • Ultima notă...

    (Amor în Cheia Sol 2)

    Mai adie-mi încă o baladă
    Din cele care n-au mai fost,

  • Amor în cheia sol (1)

    Adie-mi o melodie de amor
    Într-o superbă seară lirică,
    Chitara să-mi împle de dor
    Iubirea în făptura-ți pudică...!

  • Hora de foc

    Se duc zânele la joc
    Drept în mijlocul pădurii;
    Le mănâncă-n suflet furii
    Când învârt hora de foc!

  • Ielele pustiului

    Când Luna strănută praful stelelor,
    Iar Pământul îl transhumă în aurore,
    Începe-n pustiu dansul Ielelor
    Nevăzute de zeii tainicelor ore...

  • Chipul dorului

    Dorul poartă multe chipuri
    Răspândit fiind în lume
    Îl așez și eu în versuri
    Din suflet nu din cutume...

  • Roua zânzienelor

    Frumusețe amăgitoare,
    Cea mai faină-fată mare!
    Ială, zână, sânzâiană,
    N-am pus geană peste geană

  • Zamo şi Luna

    Ecoul transmite un urlet lupic,
    Câinii din pustiuri se îngână şi ei...
    Peste zăpada plaiului mioritic
    Se-aşterne trufia trecuților zei...

  • Licuricii bată-i vina...!

    Din nou a evadat pe câmp rebela...
    De lângă grasul iepuroi,
    Care mirosea a usturoi
    Prin trifoi mai ceva decât pubela!

  • Străbunii n-au dormit...!

    Românu-i deșteptat din zori,
    Și zorii-i sunt din veacuri prieteni daci...
    Imnul deșteptării îmi dă fiori,
    De parcă am fost tot timpul prostănaci!