Pentru *** - Edgar Allan Poe

Nu-mi pasa daca soarta mea pe pamant
Putin din Pamant a avut
Si daca ani de iubire s-au frant
In ura unui minut:
Si nici ma plang daca cei dezolati,
Draga, sunt mai fericiti decat mine,
Ci ca TU suferi de soarta MEA,
Doar un trecator prin destine.

*In original "To ***", traducere de Emil Gulian

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Eu nu ştiu nici o limbă Th3Mirr0r, drept care intru în contact cu alţi poeţi doar prin traduceri, care desigur nu-i cuvântul lor ci reflexia lui în sufletul traducătorilor! Eu sunt recunoscătoare şi pentru aceasta! Viaţa e minunată tocmai prin diversitatea ei uluitoare! Şi caut să miros cât mai multe flori din grădina creaţiei, chiar şi prin tifonul traducerilor! Mulţumesc!
Gerra Orivera
marţi, 01 septembrie 2015



Gera > cu placere; am postat acestea nu neaparat fiindca il admir pe acest mare Poet, ci un motiv in plus fiind faptul ca nu regasesc acea varianta, in engleza, eu pe acestea le stiu; am intalnit adesea, variante traduse, de la unuii sau altii, insa nu prea figurau sau reieseau cu originalul[ori, care imi sugera mie a fi originalul]; apoi, sigur, un tert motiv ar fi faptul ca persoanele care stiu engleza, vor gasi in versurile lui Poe trairea respectiva sau un fragment al ei.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 01 septembrie 2015



Mulţumesc MirrOr pentru adăugiri! Excelent pentru cei ce ştiu limbile!
Gerra Orivera
marţi, 01 septembrie 2015



To...

The bowers whereat, in dreams, I see
The wantonest singing birds,
Are lips- and all thy melody
Of lip-begotten words-

Thine eyes, in Heaven of heart enshrined,
Then desolately fall,
O God! on my funereal mind
Like starlight on a pall-

Thy heart- thy heart!- I wake and sigh,
And sleep to dream till day
Of the truth that gold can never buy-
Of the baubles that it may.

©E.A.POE


To...

Not long ago, the writer of these lines,
In the mad pride of intellectuality,
Maintained "the power of words"- denied that ever
A thought arose within the human brain
Beyond the utterance of the human tongue:
And now, as if in mockery of that boast,
Two words- two foreign soft dissyllables-
Italian tones, made only to be murmured
By angels dreaming in the moonlit "dew
That hangs like chains of pearl on Hermon hill,"
Have stirred from out the abysses of his heart,
Unthought-like thoughts that are the souls of thought,
Richer, far wilder, far diviner visions
Than even seraph harper, Israfel,
(Who has "the sweetest voice of all God's creatures,")
Could hope to utter. And I! my spells are broken.
The pen falls powerless from my shivering hand.
With thy dear name as text, though bidden by thee,
I cannot write- I cannot speak or think-
Alas, I cannot feel; for 'tis not feeling,
This standing motionless upon the golden
Threshold of the wide-open gate of dreams.
Gazing, entranced, adown the gorgeous vista,
And thrilling as I see, upon the right,
Upon the left, and all the way along,
Amid empurpled vapors, far away
To where the prospect terminates- thee only.


©E.A.POE
th3mirr0r
marţi, 01 septembrie 2015