E ora cand amurgul

Autor:Lilika


Adăugat de: Lilika

luni, 10 octombrie 2016

E ora când amurgul înflăcărează ulmi
Şi cornul de seară răsună pe-aproape,
Tilinca de soc doinind peste culmi
Adună toți cerbii pe repezi hârtoape.

Zefirul devine domol, iar în şoaptă
Cu blândă suflare animă pădurea,
Și vuietul scade cu încă o treaptă
Iar somnul adoame încet toată firea.

Legându-mi un vis de-nnoptare
Am norul pe umeri şi luna-n priviri
Pe ochii aprinși mă mângâie-o boare
Luceafărul pâlpâie-albastre luciri.

Trăieşte-ascuns în noi, în fiecare,
Un ceas domol de-odihnă şi de vis
Pătrunde-adânc ca ultimă chemare
Și contemplând, sublimul l-am atins.


vezi mai multe poezii de: Lilika


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.