Dragos Niculescu - creaţii proprii

Dragos NiculescuDragos Niculescu

Nascut in data de 14 octombrie 1968, in Bucuresti.
Absolvent al Liceului "Dimitrie Cantemir", din Bucuresti.
Absolvent al Facultatii de Filozofie si Jurnalism (sef de promotie) si al studiilor postuniversitare in Filozofie.
Specialist in relatii publice.
Poet multiplu premiat in cadrul festivalurilor si concursurilor nationale si internationale de literatura (in cadrul sectiunilor poezie si proza scurta), multiplu publicat in reviste literare din tara si din strainatate.
In lucru la al cincilea volum de poezie (14.11.2016).
Sub tipar - doua volume de poezie si un volum de dramaturgie.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Nu sînt acela


    Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.
    În ochiul meu jilav dorm cîmpiile şi dorm mări.
    Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.

  • Aproape fără tine

    Şi vreau să-ţi spun, ca un fugar de rînd,
    Ce nu mai are loc într-o poveste,
    Că vreau iubirii noastre să mă vînd
    La preţul unui vis ce nu mai este.

  • Cîntec pentru copacul ucis

    Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,
    Înalt, pe-o coamă verde, solitară,
    Nu ştii că undeva, puţin mai jos,
    Se pun la cale mari trădări de ţară.

  • Fişa de cadastru

    Cînd va duhni şi sila ca varza în butoaie
    şi-or să se ude-n stradă batistele cu spirt,
    va izbucni ca floarea speranţa din gunoaie,
    vor chefui fantome domneşti în orice birt.

  • Colindătorul

    Sînt cel ce vă urează-o zi mai bună,
    În viaţa asta searbădă şi grea,
    Şi care îşi doreşte să vă spună
    Că încă mai e loc şi de-altceva.

  • Colind de primăvară

    Ca un cocor astenic şi cuminte,
    În legea primăverii ce-a venit,
    Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte,
    Şi-mi amintesc c-odată ne-am iubit.

  • Noaptea dinaintea zilei


    Mă tot peţesc trăsurile vacante
    cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi
    şi simt femei, prin jur, mergînd pe poante,

  • Sînt o rană

    V-aş îndruma să mergeţi pe caii de lumină,
    V-aş arunca pe umeri un şal al împăcării,
    Dar sînt mereu o rană din ce în ce mai plină
    Parcă de sarea albă din neodihna mării.

  • Ploi de grîu

    Oraşu-acesta mare, cu prea multe istorii,
    ce-şi spală rufa vesel la malul unui rîu,
    în zbucium de lăute şi ştreanguri iluzorii,
    prin nunţi mistificate sub ploi de-orez şi grîu,

  • Eroi fǎrǎ glorie

    Vom mai trǎi iubirea idealǎ
    Poate pe-acest pǎmînt cît vom mai fi,
    Uitînd într-un tîrziu cumplita boalǎ,
    Prin care am trecut spre-a ne iubi.