Dragos Niculescu - creaţii proprii

Dragos NiculescuDragos Niculescu

Nascut in data de 14 octombrie 1968, in Bucuresti.
Absolvent al Liceului "Dimitrie Cantemir", din Bucuresti.
Absolvent al Facultatii de Filozofie si Jurnalism (sef de promotie) si al studiilor postuniversitare in Filozofie.
Specialist in relatii publice.
Poet multiplu premiat in cadrul festivalurilor si concursurilor nationale si internationale de literatura (in cadrul sectiunilor poezie si proza scurta), multiplu publicat in reviste literare din tara si din strainatate.
In lucru la al cincilea volum de poezie (14.11.2016).
Sub tipar - doua volume de poezie si un volum de dramaturgie.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Încă sîntem


    Sîntem şi răi, dar sîntem şi cuminţi,
    Trăim, dar şi murim, precum e scris,
    Însă nu mai e-n lume loc de sfinţi

  • Frunza


    Acestei frunze care eşti,
    Plutind mereu prin toamna mea,
    Iubirea ființei omeneşti

  • Clopot de alb, de verde

    Ȋn fond, şi eu, iubito, sînt tot un ghiocel,
    Pierdut pe-un cîmp ce-şi poartă ruina de zăpadă,
    Ȋn sufletu-mi iernatic port primăveri de miel,
    Pe ochiul meu de viscol vor muguri albi să cadă.

  • Rîu înspre mare


    Linişitit în eternul său rost,
    Priveghindu-şi albastra sa undă,
    Curge rîul, din cei care-am fost,

  • Fereastră pentru doi

    Pe-această dungă fină de lumină
    Pe care calc cu paşi de umbră grei,
    Te caut ca pe-o blîndă zi senină
    Prin care zburdă cai fără de şei.

  • Grădinile suspendate


    Să-mi doarmă osul lunii în patul meu de paie
    şi să-i recit poeme de ocnă şi de stuf,
    şi-n restul lumii, Doamne, s-arunci parfum şi zoaie,

  • Ciutura cu fluturi

    Visa frumoasa-mi mamă sălbatici cai de pustă
    cînd m-am născut spre-a umple cu viața mea nevoi,
    şi chiar podişca aia, cam ruptă şi îngustă,
    am uns-o, la-nceputuri de drum, cu usturoi.

  • Sînt împotrivă

    Mi-e tot mai greu să urlu, pădurile-s sărace,
    Nici nu mai dorm pe funduri de bălți, precum odat’,
    M-am cumințit prematur de la un timp încoace,
    Am devenit modelul de om civilizat.

  • Alba vindecare

    Cad pe ieslea lumii fulgii de-nceput
    Ca o mîntuire albă pentru mîine,
    Cresc din viscol aripi celor ce-au durut
    Şi pe coşuri iese cald miros de pîine.

  • Urma

    Urma

    M-adună iar ploaia din apă,
    Scobit în terestrul meu cînt,