Dragos Niculescu - creaţii proprii

Dragos NiculescuDragos Niculescu

Nascut in data de 14 octombrie 1968, in Bucuresti.
Absolvent al Liceului "Dimitrie Cantemir", din Bucuresti.
Absolvent al Facultatii de Filozofie si Jurnalism (sef de promotie) si al studiilor postuniversitare in Filozofie.
Specialist in relatii publice.
Poet multiplu premiat in cadrul festivalurilor si concursurilor nationale si internationale de literatura (in cadrul sectiunilor poezie si proza scurta), multiplu publicat in reviste literare din tara si din strainatate.
In lucru la al cincilea volum de poezie (14.11.2016).
Sub tipar - doua volume de poezie si un volum de dramaturgie.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Ciutura cu fluturi

    Visa frumoasa-mi mamă sălbatici cai de pustă
    cînd m-am născut spre-a umple cu viața mea nevoi,
    şi chiar podişca aia, cam ruptă şi îngustă,
    am uns-o, la-nceputuri de drum, cu usturoi.

  • Sînt împotrivă

    Mi-e tot mai greu să urlu, pădurile-s sărace,
    Nici nu mai dorm pe funduri de bălți, precum odat’,
    M-am cumințit prematur de la un timp încoace,
    Am devenit modelul de om civilizat.

  • Alba vindecare

    Cad pe ieslea lumii fulgii de-nceput
    Ca o mîntuire albă pentru mîine,
    Cresc din viscol aripi celor ce-au durut
    Şi pe coşuri iese cald miros de pîine.

  • Urma

    Urma

    M-adună iar ploaia din apă,
    Scobit în terestrul meu cînt,

  • Busola cu fîn

    Pe fluviu lunecă arzînd liniştea copacilor.
    Eu stau pe mal şi confecţionez iezi nevorbitori
    din frunze, lut, bucăţi de stofă şi privesc uneori în zare,
    la nişte mănuşi pierdute, metalice,

  • Nu sînt acela


    Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.
    În ochiul meu jilav dorm cîmpiile şi dorm mări.
    Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.

  • Aproape fără tine

    Şi vreau să-ţi spun, ca un fugar de rînd,
    Ce nu mai are loc într-o poveste,
    Că vreau iubirii noastre să mă vînd
    La preţul unui vis ce nu mai este.

  • Cîntec pentru copacul ucis

    Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,
    Înalt, pe-o coamă verde, solitară,
    Nu ştii că undeva, puţin mai jos,
    Se pun la cale mari trădări de ţară.

  • Fişa de cadastru

    Cînd va duhni şi sila ca varza în butoaie
    şi-or să se ude-n stradă batistele cu spirt,
    va izbucni ca floarea speranţa din gunoaie,
    vor chefui fantome domneşti în orice birt.

  • Colindătorul

    Sînt cel ce vă urează-o zi mai bună,
    În viaţa asta searbădă şi grea,
    Şi care îşi doreşte să vă spună
    Că încă mai e loc şi de-altceva.