Două chipuri

Autor:Florin Pindaru


Adăugat de: Florin Pindaru

luni, 04 aprilie 2016

Două chipuri

Din fragedă pruncie
De când pot ține minte
Pe lume două chipuri
Mi-au fost cele mai sfinte.

Al mamei dulce chip
Icoana vieții mele
Și chipul lunii blânde
Icoană printre stele.

Priveam vrăjit la ele
Îmi stăpâneau întreaga fire
Una-mi veghease-nduioșată somnul
Iar alta visul de iubire.

Pe rând, îmi luminară anii
Gonind departe neguri reci
Lumina uneia-mi purtase pașii
Iar luciul alteia destinu-n veci.

Însă, pizmaș peste măsură,
M-a osândit amarnic timpul
Furându-i uneia ființa
Iar alteia argintul.

Mi se refuză, deci, lumina
Mă înconjor de-ntunecime
Și-acele două chipuri
Azi le privesc în mine.


vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Copilărie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă mulțumesc pentru primirea călduroasă. Nu pot spune decât: Bine v-am aflat!
Florin Pindaru (autor)
luni, 04 aprilie 2016



imi place.
bine ai venit!
valentin
luni, 04 aprilie 2016



Bine ai venit, scrii frumos, sa ai inspiratie
ioana
luni, 04 aprilie 2016