Psalmul 4 - Dosoftei

Când îț strig cu mare jele
Dintr-adâncul de greșele,
Dumnezăul bunătățâi,
Mi-ai ascultat direptățâi,
Și-n vreme de greutate
Mi-ai lărgitu-mi pre departe.
Te-ndură și miluiește
Pre mișel ce te dorește
Și mi-ascultă mișea rugă,
Ce țî-s adevară slugă.
Răilor, să nu vă paie
Dumnezău mila să-ș taie!
Ce căce iubiț deșerte,
Dumnezău va să vă certe.
Să vă părăsâț minciuna,
Să nu o cercaț deauna,
Ce să cunoașteț pre omul
Ce și l-au minunat Domnul.
Că Dumnezău mă ascultă,
Când îl strig din grije multă.
Și când te mânii, nu face
Rău altuia, ce nu-ț place.
Inema ce te sfădește
La culcuș o umilește.
Și fă jărtva cea direaptă,
De la Domnul să iei plată.
Mulț giuruiesc daruri bune
Binele cine le-ar spune.
Iară spre noi, Doamne svinte,
Ț-ai însămnat de mainte
Strălucoarea svintei fețe,
De ne-ntoarce la blândețe.
De-aceasta m-dai bucurie
Inemii și veselie,
Ca de casă cu strânsoare,
Cu haine tinse la soare.
Vin și grâu să prisosască,
Oloiul să nu lipsască.
Iară eu cu pace bună
Voi adormi depreună,
Și când din lume m-ii1 duce,
Mă vei odihni cu dulce,
În casa ta cea senină,
Cătră nedejde deplină.

Adăugat de: cariade

vezi mai multe poezii de: Dosoftei



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.