Doină de (s)pus la rană

Autor:Costel Zăgan


Adăugat de: Costel Zgan

sâmbătă, 07 noiembrie 2015

Pe meleaguri geto-dace
viitorul s-ar întoarce

Că ne-a invadat trecutul
și ne duce surdo-mutul

Nimeni zău nu înțelege
patria e făr-de-lege

Patrioții toți ne fură
și din mână și din gură

Pâinea este vai nocturnă
și ne mână ca pe-o turmă

Hăis și cea carul cu boi
plin de toate și nevoi

Doamne zău ne-am săturat
și femeie și bărbat

Fiind mereu cică pereche
alergăm ca dați în streche

Și facem naveta zău
din spital iar la bulău

Și de-acolo-n cimitir
pensie de trandafir

Numai spinii ne-au rămas
și vorbirea fără glas

Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ


vezi mai multe poezii de: Costel Zgan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.