Divina Tragedie - Cântul XI

Autor:Adrian Erbiceanu


Adăugat de: Adrian Erbiceanu

marţi, 15 decembrie 2015

Amestecat în „gloata parazită”,
Sau cel puţin aşa etichetată –
De când de „Zei” fusese slobozită

Să „zburde” flămânzind şi degerată -
Mă consumam în mine, ca de teamă
Că tot ce văd e-o lume-adevărată.

Un imuabil gând – ce se destramă
Când dă cu ochii de cărări pierdute –
Mă controla, pe când o radiogramă,

Ordin „de sus”, căzu peste „redute”:
-„Ţi-e drumul drept precum îţi este firea;
„Cel Mare” a decis să te salute!”...

Din nou pe capul meu vălătucirea!...
„...Menţine-ţi pasul după cel din faţă!
E şansa ta să-ţi împlineşti menirea!”

Şi l-am urmat ca... boul prin fâneaţă,
Fără să am nici cea mai mică scuză,
Că mă ţineam de-o umbră şugubeaţă,

Care, crezând în starea ei confuză,
Făcuse trei cărări dintr-o cărare,
Presată de-o nevoie-călăuză...

Rămas, din nou, pe drum, fără ghidare,
Urechii mele i-a fost dat s-audă
Un glas - urcând ca din canalizare -

Prin gratii, opintindu-se cu trudă.
Cu inima la gât, drept amuletă,
M-am scufundat pe calea asta udă.

Din urmă, ca mânată de-o vendetă,
Care se-ntrezărea tot mai aproape,
Mă hăituia misiunea mea „secretă”,

Fără să ştiu că-n mediul dens de ape
- Un sublimat de mase omogene –
Doar cei cu măşti erau sortiţi să scape.

„Cu măşti?!”... Ca nişte noduri gordiene,
Scurtate, fără nici o tevatură,
Un gând ţâşni - minuni olympiene! –

Ducându-mă cu mâinile la gură:
„Cum nu-mi dau seama, prin asociere,
Că "Masca" este "Cheia" spre... "Armură" ?!”...

Încorsetat, de propria-mi cădere
Prin spaţiul ce părea că se contractă,
– Fără avize de expropriere –

Cu mintea zguduită, dar intactă,
Mă zvârcoleam, în zone ferecate,
Spre-a-mi regăsi poziţia exactă.

Doar vocile, ce mă urmau ingrate,
Se disipau, obscure şi prudente,
Prin infinita insalubritate,

Plutind pe duhnitoare sedimente.
Să am în faţă, oare, „basamacii”
Sau urme ale Romei renascente?

„Atât mi-a fost!”- mi-am spus - zărind gonacii
Ce mă-ncolţeau, ca pe-o căţea străină,
Căzută-n laţ – cum cad...”aurolacii”. –

„Atât mi-a fost!”... Dar, dintr-o „Oficină”,
Un flux m-a levitat, precum magnetul,
Trăgându-mă din "iad" către "lumină",

Să-ndeplinesc ce mi-a prezis „Profetul”!
Şi-n fuga mea de glod şi sărăcime
Luai în cap, cu forţa,...”Cabinetul”!...

Scăpat de Hades şi de-ntunecime,
Umblam parcă pe căi blagoslovite,
Încrezător, către viitorime...

Reverberând, de cele pătimite,
N-am observat că-n faţă o „mătuşă”
Se învârtea prin zone „prohibite”...

Ca un baros ce sparge o cătuşă,
– Trezind din somnul lor, căznit, cocoşii –
Un trăsnet m-a "îmbrăţişat" c-o uşă,

Care lucea ca-n „Orizonturi Roşii”.
– Pentr-un moment, pierdut prin contractare,
Eram pe cale să-mi revăd strămoşii! –

Căci mă aflam în camera în care,
De nu purtai „costumul” protector,
Intrai umil, cu coada-ntre picioare,

Şi te trezeai... o „coadă de topor”.
(De strajă uşii, clar în descendenţă,
Un „R”- barat - zâmbea provocator!)

Electrizat şi-n pură inocenţă,
Către „codoaşa” ce-ntregise scena
M-am răsucit, împins de providenţă,

Cum te absoarbe, spre adânc, Gheena.
Sedus de ea, mi se-ncleştase mâna
Pe clanţa rece: „dacă e... Athena”?!

Descumpănit şi dus cu anasâna,
Condus parcă de mâini demoniace,
Cu ochii temători priveam bătrâna,

Nepricepând cu cine am de-a face.
Când, cu-ntreruperi, vocea de pe undă,
Mă readuse între dobitoace:

-„Ai fost probat secundă cu secundă,
– De când "comanda" ţi s-a dat, plenară, –
Cu-aceeaşi înţelegere profundă

Cu care "ridicat" ai fost pe "scară".
Acum ţi-e rândul să plăteşti tributul
Cu o ardenţă "revolu-ţionară".

Adu Armura, Sabia şi Scutul,
Predestinate pentru viitor,
În care tu vei regăsi... Trecutul!...

Cu salutări,... „Popolul muncitor”!


vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da, poezia este bună. (la fel şi celelalte sunt extraordinare).
Razvan Matei
marţi, 15 decembrie 2015