Divina Tragedie - Cântul IX

Autor:Adrian Erbiceanu


Adăugat de: Adrian Erbiceanu

duminică, 13 decembrie 2015

Mergeam docil şi numărându-mi paşii,
Condus de-un cicerone reformist,
Pe care nu-l vedeam dar, ca hăitaşii,

Mă împingea din spate să rezist.
(Atunci am înţeles de ce şi Dante,
Cumva, fusese existenţialist.)

Dar, cum mă răsuceam pe alte pante,
- Zorind cu fuga, să mă pierd din focul
Lăuntricelor voci halucinante -

Un fel de camarad mi-a fost norocul,
Cum şi misiunea care-ndeplinită,
M-ar fi scutit în iad să-mi rândui locul.

„Mi-a fost să fie viaţa bălmăjită
Prin ordin dat de „Sus”, de-Un nu ştiu Cine.
Dar dacă, bună – rea, mi-a fost ursită,

Nu eu pe ea o duc, ci ea pe mine”...
Aşa mă perpeleam, în submisiune,
Trecând printre „cuţite” caudine.

Urcasem, deci, pe-un munte-n recluziune,
Fără vreo şansă de negociere,
Contând, ca-ntotdeauna, pe-o minune

Ce-ntârzia să iasă la vedere...
-„Maestre, unde crezi că e armura?”...
Ecoul fu răspunsul, prin tăcere!...

Inevitabilă, zdruncinătura
Acestor întâmplări necontrolate
- Care-ntreceau, cum se vedea, măsura -

Mă-nvălui în nebulozitate.
(Nici chiar Maestrul nu părea să vadă
Că mă scufund în imbecilitate.)

-„Dacă ştiam... ai fi avut dovadă!...
- Zise, Poetul, pe neprevăzute,
Întâmpinând căderea mea-n tornadă -

În lumea voastră, legi preconcepute
Distant vă ţin de cea transcendentală,
- Capcană pentru visele pierdute -

În plus - mă înglodă în bănuială:
Te-ai avântat pe-o cale care sună
A propagandă insurec - ţională!”...

Nod după nod simţeam că-n gât se-adună,
Că inima devine sloi de gheață,
Că toate-n jurul meu erau minciună

Zvârlită cu intenţie în faţă,
De-un ins perfid, pornit pe răzbunare,
Cu mintea decisiv-pizmătăreaţă...

Pe când, descumpănit, stam pe picioare,
Ne-nţelegând cum să-mi aleg Pionul
Predestinat mişcării viitoare,

Uitat, c-un geamăt lung, radiofonul,
- Ascuns încă-n urechea cu pricină -
Străfulgeră, să-şi regăsească tonul:

-„De ce-ai înţepenit ca o bovină?
Urmează-ţi cariera, plutoniere,
Că în iepóca mea ieste lumină!”...

Şi am pornit, aprins şi ros la fiere,
Să urc pe drumul meu, la datorie,
Spre un Sfârşit deschis de priveghere.

Dar zgomote, ca de menajerie,
Umplură aerul cu zvon de coase
Beatificate-n tinichigerie.

Sub lovituri decis-sentenţioase,
Se-mbrăţişa perete cu perete,
În ce-ar fi trebuit să fie case.

Cu forţe hămesite, de scumpete,
Punându-i pe mai toţi din jur pe fugă,
- Lăsând în urma ei numai regrete -

O Lume da pe Alta s-o distrugă.
Ca un Hefáistos în răzvrătire,
Ca focul ce cuprinde şi subjugă,

Întregul, tot, zăcea în năruire.
Era o vânzoleală prin Cetate
Cum nu s-a mai văzut de la Zidire.

Sărind din lac în puţ, cu-adversitate
Puteam s-accept, de-acum, că e posibil
Să le distrugi; pe rând, sau combinate;

Şi-apoi să te declari incoruptibil,
Vânzându-ţi bunul, pe nimic, pe-afară,
Patriotard, strigând: e productibil!...

Trecut prin starea convulsionară,
Să mă exprim, nu mai găseam cuvinte!...
O, Zei!... Ce oameni, ce popor, ce ţară!

-„Nu te hlizi la lucrurile sfinte;
Nu le atinge, dacă sunt necoapte;
Ci mergi, cum ţi s-a spus, tot înainte!”

(Venea gândirea-i, drămuită-n şoapte,
Prin cel ce trebuia să mă îndrume.)
„Trei Cercuri ai urcat, din cele şapte,

Şi tot n-ai înţeles ce e pe lume?
Cum pot să merg cu tine mai departe,
Când tot ce vezi accepţi să te consume?!”...

În faţa mea, nescrisă, sta O Carte,
În adâncimi încorporând secretul
Convenţiei de viaţă şi de moarte:

„Prin ce hârtoape stă ascuns Profetul?
Din vanităţi cum să-ncropesc Anthena?
Pe unde-o fi acuma... Comitetul?!”...

Atâtea întrebări trăgeau sirena,
De când mă avântasem peste Punte,
Încât în valuri mă-nghiţea migrena...

Cine m-a pus să mă aburc pe munte?!


vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Superba poezie!!!
laurian
luni, 14 decembrie 2015



NOTĂ:
În lucrarea originală multe cuvinte apar în "italics" pentru a da de înțeles că au un sens dublu. Din păcate, în cazul de față, acest lucru nu a fost posibil.
Adrian Erbiceanu (autor)
duminică, 13 decembrie 2015