Din poezie si adevar

Autor:Tudor Vianu


Adăugat de: ioana

joi, 22 ianuarie 2015

De ce ma chemi si fara voia mea
In preajma-ti stralucita ?
Mie
Au mult mai bine nu-mi era
In noaptea cea pustie ?

Sub luna plina-n chil iuta mea
Stateam scaldat in toti fiorii ei.
Ascuns si singur, fara de temei,
Si sufletul din mine amurgea.
La ceasuri aurite eu visam,
La multele placeri, fara de pata,
Si-n suflet imi intipaream
Icoana ta curata.
La masa verde, stind tirziu la joc.
Sa fiu tot eu acela care ii cer un semn batrinului noroc,
Cu insi nesuferiti la luminare ?
A primaverii floare niciodata
N-o regasesc la fel de pura ;
Oriunde esti, o, ingere, se-arata.
Iubire, bunatate si natura.


vezi mai multe poezii de: ioana


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.