Cum cântă marea - Dimitrie Anghel

În fiecare seara, de-un timp, stau cu mirare
Si-ascult ce straniu cânta tumultuoasa mare.

Atent îmi plec urechea, si-ascult notele-i grele,
Ascult, catând pe-ncetul sa ma deprind cu ele,

Sa-mi lamuresc ce-o doare când spumega de ura,
Ce vrea sa spuie marea cu-nfricosata-i gura.

Dar apele-i tin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parca se joaca zvârlind margaritare,

Si-acum, ca supt imperiul unei porunci secrete,
Îsi paraseste jocul, si-n larma de trompete

Îsi trâmbita mânia, iar miile-i de creste
Le umfla în talazuri, în larguri dând de veste,

Ca cineva asculta si-nseamna cu mirare
Ce poate sa surprinda din larga ei cântare.


vezi mai multe poezii de: Dimitrie Anghel








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

De-ti pleci urechea langa fruntea marii,
Smulgandu-te intr-a visarii mreje de smarald,
Prin pletele-i spumoase, in framantarea zarii,
Beteala sidefata, din lumea 'scunsa-n fald,
Sa-ti chemi aproape pruncii, care-si intind spre tine
Gingasele lor brate, prin alge si meduze,
Doar-doar canta-vei, tainic, luciri diamantine,
Spre 'nalte constelatii, zarindu-ti alte muze!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 10 mai 2015