Despre superioritatea omului

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

marţi, 04 octombrie 2016

Pomul, sigur, nu se poate
Sǎ se simtǎ vǎduvit
Cǎ n-are cum sǎ constate
Cǎ nu este fericit.

Omul are-o calitate
Ce întrece orice mit
Ştie cu celeritate
Cǎ este nefericit.

Când îl încearcǎ mândria
Raţiunea îl încântǎ
Şi-şi ascunde josnicia
Într-o mirare sfântǎ.

Chiar de cade-n depravare
Omul, care-i dar ceresc,
Crede cǎ şi el e-nstare
Sǎ pronunţe ,,te iubesc”.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Domnilor,
Nu am decât sǎ vǎ mulţumesc cǎ v-aţi fǎcut timp pentru scrisul meu
Cu prietenie,
samoila
samoila (autor)
joi, 06 octombrie 2016



Pomu-i pom, dar omu-i om ! Omul gândeşte, iubeşte, urăşte sau cel puţin scrie versuri despre om. Cu substanţă!
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 05 octombrie 2016



Mi-a plăcut și tema și felul în care a fost prezentată. Eu o mândrie nejustificată o ascund într-o mirare ocultă.
Ilie Stănescu
Stnescu Ilie
miercuri, 05 octombrie 2016