Un hău, un cer și iar un hău deasupra
Astupă cerul și ucide clipa.
Deșertăciune, ești stăpâna lumii,
Tu amăgești atâția și îți numeri
Ascunsă-n colțul tău, neauzită,
Un suflet, două suflete, o sută...
Pentru o clipă am crezut în pur,
Am strâns în brațe albul când în jur,
Era o lume întreagă întunecată,
Credeam c-am fost de îngeri binecuvântată,
Că dintre toți sunt norocoasă eu,
C-am prins în mâini umbra lui Dumnezeu.
Dar nu sunt îngeri pe pământ când cerul
Își ține bine ascuns în el tot clerul.
Și nu sunt aripi să-ți susțină zborul,
Numai tu singur poți s-alungi tot gerul.
Și dacă zâmbete găsești în jur,
Nu sunt decât, pe fața lumii, fum.
Se ascunde printre noi și noi ne-ascundem,
În faldurile fumurii pătrundem.
Și stăm ascunși până când timpul trece
Și vine noaptea veșnică și rece.
Și risipim frumosul pus în noi
Orgolioși și lași, străini și goi.
vezi mai multe poezii de: ileana
Detalii poezie:
Distribuie pe: