deloc poezie

Autor:mariana fulger


Adăugat de: mariana fulger

joi, 18 februarie 2016

pune un gând peste umeri
pune ceva – caleştile iernii, răzgândite
au revenit în trap peste cartiere
nu te mai roti pe loc grăbit
pari un înger abătut
cât scriu, fă un ceai de fructe, o tartină,..

dusă-i şi ziua asta ca un bon de casă
cu cât cumperi mai mult, e mai lung
apoi îl arunci – la ce să mai folosească
n-am cumpărat nimic, doar am aşteptat
să se termine imprimarea în amintirea zidurilor
a geamurilor care nu obosesc niciodată să privească,
să oglindească zile-ere care vin, care-au fost
care vor veni – au ele această adâncime
a reprezentării existenţialului
când e mult înapoia orizontului

ce vis, vis, nu e nimeni
atâta linişte e uneori în casa asta
încât pierzi noţiunea de real, de singurătate
şi totul devine un fel de semiscenă fără spate
pe care trăieşti alături de o amintire sau un vis
alteori se mişcă lumi paralele
ca şi cum trenuri ar trece unul pe lângă altul
invers mereu, în tăcere,
însoţite de umbre alungite puţin
vreun grup de balerini probabil sau doar clipe
un domn cu o servietă atârnată de umăr
şi un buchet de flori se grăbeşte spre casă
cineva aşteaptă…
mai apoi nişte copii, veseli..
nu, asta nu e deloc poezie
nici altceva nu e mai mult decât un suflet de om
cu un pix şi un caiet,
şi o tăcere din care crește vis

Copyright Mariana Fulger


vezi mai multe poezii de: mariana fulger


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.