Infernul - cântul XXXIII - Dante Alighieri

CANTUL XXXIII

Cercul al noulea: Trădătorii. Zona a doua: Antenora. Contele Ugolino. Invectiva împotriva Pisei.
îşi şterse duhu-gura1 însângerată, când m-auzii că înspre el grăiesc, de părul cefii pân' la os mâncată
şi-apoi rosti: „Tu-mi ceri2 să scormonesc .dureri adânci şi fără leac ce-n mine, şi nerostite, plânsul îl stârnesc.
Dar dacă vorba-mi va rodi ruşine pe lume sus acestui pui de Iudă, voi face grai şi lacrimi3 să se-mbine.
Nu ştiu ce har te-a scoborât ori trudă aci-ntre noi; dar după grai4, vecin cu-a mea cetate te ghicesc şi rudă.
Afla-vei deci că-s contele-Ugolin5 şi-acesta-aici cu care mintea-mi pui6 Ruggieri7 fu, episcop mare-n cin.
Că prin minciună, la porunca lui am fost închis, deşi-i dădeam crezare, şi-apoi răpus, e de prisos8 să-ţi spui;
dar cât de cruntă9 moartea la-nchisoare n-ai cum să ştii, căci nu ţi-a fost vădită: ascultă dar de ce-l urăsc atare.
Prin geamul strâmt al turlei10 poreclită de când cu mine turla foamei" şi-unde şi alţii-or plânge, de trei ori12 cernită
172
văzusem luna cum de noi se-ascunde, când într-o noapte-avui un vis13 arcan şi-n viitor putui prin el pătrunde.
Pe-acesta-aici părea că-l văd şoiman, cum hăituieşte-un lup cu pui pe-un munte14 ce-ascunde Lucea ochiului pisan.
Urzise-astfel încât să meargă-n frunte Gualand15, Lanfranchi şi Sismondi-n rând şi-aveau cu ei căţele iuţi şi crunte.
Ci-n goana smulsă, lup şi pui *ând căzură la pământ şi colţi de câine înfipse haita-n trupul lor plăpând.
în zori16, când mă trezii, cum ar fi mâine, văzui feciorii-n preajmă, albi ca varul, şi-i auzii prin somn cerşindu-mi pâine.
Eşti împietrit de, nu pricepi amarul
şi presimţirea ce-mi dădea fiori;
de-acum nu plângi17, au când ţi-e plin paharul?
La ceasul când veneau cu prânzul lor erau şi dânşii treji şi-acelaşi gând' pândea şi-n ei de rău prevestitor.
Şi-atunci din turlă auzii bătând19
piroane jos, în porţile închise
şi-n ochi feciorii mi-i privii pe rând
Eu nu plângeam: durerea mă-mpietrise20; dar ei plângeau şi Anselmuccio-al meu:21 ŤDe ce taci, tată22, şi te uiţi?ť îmi zise.
Dar tot n-am plâns, ci suspinând din greu, până ce luna fu de zori înfrântă o zi23 şi-o noapte am tăcut mereu.
173
Dar când miji24 prin ferestruica strâmtă
lumina zilei şi văzui prin ea
pe patru feţe25, faţa mea răsfrântă,
am prins cu furie mâinile-a-mi muşca, iar ei26 crezând că foamea mi-o ogoi, sărind strigară: ŤTată, ne-ar durea
mult mai puţin dac-ai muşca din noi, căci trup ne-ai dat tu însuţi şi de dânsul e dreptul tău, de vrei, să ne despoiť.
Tăcui atunci ca să le stâmpăr plânsul şi-aşa-am rămas. Pământul să se crape27 mi-aş fi dorit şi să mă-nghită-ntr-însul!
Ci-n ziua patra, Gaddo28, dând să scape, în faţa mea se azvârli strigând: ŤAjută-mi, tată, dacă-mi eşti aproape!ť
îşi dete duhu-apoi; şi rând pe rând pe câteştitrei, până-mi pierdui vederea, precum mă vezi, aşa-i văzui căzând.
Orbit de plâns pornii să-i cat şi fierea mi-o revărsam strigându-i morţi pe nume, până ce foamea29 birui durerea
şi mă-nvoi să mă petrec din lume." Şi-aci sfârşind, uită de noi, străinii, şi-n biata ţeastă-nfipse colţi de câne.
Ah, Pisă30, Pisă, leagăn al ruşinii
din mândra ţară unde si răsună,
de nu se-ndeamnă-a te stârpi vecinii31,
Caprara32 şi Gorgona dimpreună astupe Arnul, ca să-ţi fie haznă să piară-n el ciulini şi mătrăgună.
174
Căci de-a umblat despre cetăţi33 o baznă,
că Ugolin te-ar fi lipsit de ele,
la ce i-ai pus şi pe feciori la caznă?
Plăpânda vârstă-i mântuia de rele pe câteşipatru, Ugoccion, Brigate34 şi ceilalţi doi35 ce-am pomenit cu jele.
Pornirăm36 dar, şi-n gheaţă-nveşmântate văzurăm umbre ce răbdau câineşte cumplitul ger, întinse larg pe spate37.
să plângă-aici chiar chinul38 le opreşte, şi acum în ochi durerea lor nu-ncape, se întoarce-n trup şi cazna le-o sporeşte.
Amare lacrimi se căzneau să scape, dar în cleştar se prefăceau pe dată şi ca-n potir
39 li se-adunau sub pleoape.
Deşi-mi simţeam ca talpa de ciuboată sărmana piele-n gerul crunt, pe faţă, şi bătucită cum n-a fost vreodată,
tot îmi păru că simt un vânt prin ceaţă şi „Cine-l iscă-am întrebat. De unde? E cu putinţă40 vânt aici pe gheaţă?"
„Curând, răspunse, vei ajunge unde vedea-vei singur cine-l mână-ncoace şi ochii tăi41 ei înşişi ţi-or răspunde."
Şi-un duh atunci, din recea lui găoace, „O, voi42, strigă, ce-aţi uneltit în viaţă, atare-ncât străfundul loc vă face,
desprindeţi vălul43 ce-mi atârnă-n faţă să pot prin lacrimi jalea să-mi desclei, până ce plânsu-n ochii mei nu-ngheaţă."
175
„Spune-mi ce-ai fost, am zis atunci, de vrei să ţi—1 desprind, şi de vei fi-nşelat, mă-nghită gheaţa44 în străfundul ei."
„Sunt Alberigo45, cel ce-am ospătat mesenii strânşi cu poame-otrăvitoare, drept care-acum culeg ce-am semănat."
„Eşti mort?46 grăii. E cu putinţă oare?" şi duhu-atunci: „N-am veşti de nici un fel de trupul meu pe lumea trecătoare;
căci brâu-acesta47-i rânduit astfel
că poate-un mort de-a lungul să-l colinde,
fără c-Atropos48 să-l fi-mpins în el.
Şi ca să poţi mai bucuros desprinde cumplitul văl în sticlă preschimbat, să ştii că-n clipa-n care-un suflet vinde,
aşijderi mie, trupul lui e luat de-un diavol care îl struneşte zi şi noapte atât cât să trăiască-i dat.
Mişelul suflet se prăvale-aci; şi poate duhul care-mi calcă urma îşi plimbă49 încă trupul printre vii.
Socot că-l ştii de-ai coborât acuma: e Branc d'Oria50 el, şi-n promoroacă de ani îndură gerul crunt şi bruma."
„Nu-i cu putinţă, i-am răspuns, să zacă
cu tine-aicea pe sub gheaţă-ascuns,
când51 bea, mănâncă, doarme şi se-mbracă."
„în groapă sus, grăi întru răspuns, pe unde dracii-ncing catranu-n hău, Michele Zanche nici n-a fost ajuns
176
când el lăsă un drac52 în trupul său şi-al unui văr53, aşijderea mişel, cu care-alături s-a dedat la rău.
M-ajută-acum, că nu mai văd de fel!"
strigă; dar eu îl părăsii-n cărare
şi drept am fost54 de-am fost mojic cu el.
Ah, genovezi55, certaţi cu cinstea-atare
că numai rele uneltiţi în gând,
cum vă mai rabdă cerul sfânt sub soare,
când printre voi găsii un duh56 şezând cu cel mai rău dintr-a Romagnei nume57 şi-şi scaldă-aici suflarea lui, părând
că-i încă viu în trupul lui pe lume?
177

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Dante Alighieri








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.