Daniel Vișan-Dimitriu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Coșmarul de sfârșit

    S-a îngrozit pădurea trezită-n dimineață
    De albul ce-a-nvelit-o cu nedoritu-i voal,
    Se zvârcolește râul sub platoșa de gheață,
    Iar frigul este rege-n tabloul hibernal.

  • Visul iubirii

    Am să vă spun povestea ce-am reușit s-ascult
    Pe-n țărm atât de aspru și de bătut de vânt,
    Încât din începutu-i, în tot acel tumult,
    N-am înțeles nici timpul, nici locul pe Pământ.

  • Gânduri de toamnă

    Nu, n-am să plec. Cum aș putea pleca
    Atunci când fiecare frunză-i gândul
    În care mă alinți, iubita mea?

  • Vis nesfârșit

    Un curier călare pe-un cal înaripat
    Mi-a pus, în fața ușii, cu grijă, un colet
    Și a plecat în clipa în care-am întrebat
    De unde-i și cât costă. “Expeditor secret”.

  • Armonii de vară

    De-ai fi o frunză printre alte mii,
    Iar eu un sunet slab purtat de vânt,
    Te-aș căuta, căci numai tu ai ști
    Să simți ce sunt, să vezi în mine-un cânt.

  • Hoția privirii

    Hoția privirii

    Ce crezi tu, fătucă hoață de privire,
    C-ai să să scapi cu una, două sau cu trei

  • Spune “Nu”

    Trecut-au pe-aici luptătorii
    pe cai și strigând: “Alelei!”,
    cu steagul simbol al terorii
    și-n piepturi cu inimi de lei.

  • Neliniști de seară

    Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară
    Și strigătul luminii în visurile ei,
    Neliniști mă inundă în fiecare seară
    Când cerul licărește-n alaiuri de scântei.

  • Gânduri șoptite

    Căutam să-ți prind privirea într-o plasă de albastru,
    Să-i simt zbaterea în brațe de alinturi ce scânteie
    Într-o odă-a bucuriei ridicată dintr-un castru
    Care,-n pieptul meu, pulsează pentru-o singură femeie.

  • Zodiac

    E primăvară, iar, iubita mea,
    Și ne-nălțăm, în dansurile noastre,
    Spre infinitul dalelor de astre
    Ce-așteaptă pașii noștri-a le călca.